In ultima vreme mi-am ocupat timpul cu proiecte, cursuri, putin din licenta, ici colo cateva ore de somn, asa ca nu am prea avut vreme si de Tv, de urmarit sau citit stiri. Insa am tot auzit in stanga si dreapta despre fenomenul emo.
WTF??!! I-am observat si eu pe ciudatii aia din Mc-ul de la Romana, insa nu imi imaginam ca s-a ajuns asa de departe. Nu mi-am putut da niciodata seama de ce ar vrea cineva sa aibe un breton mai lung decat parul de la spate, sa nu vada bine, decat, eventual, cu un ochi. De fiecare data singura emotie pe care au trezit-o in mine a fost mila. Mila pentru ca s-au nascut intr-o societatea atat de incalcita, intr-o societatea in care fiecare s-a adaptat cum a putut la legile care o guverneaza, care, de fapt, este una singura: legea junglei.
Da...totul in jurul nostru se dezbina iar stereotipurile dezvoltate(ca doar mi-am facut licenta pe asta) i-au impins pe copiii astia sa imbratiseze orice apare nou, orice se considera a fi la moda. Fenomenul de imitatie a functionat perfect.
Pentru prima oara, in Romania, ceva a functionat foarte bine. Mi se invart in minte o groaza de idei referitoare la acesti copii. Nu pot sa nu ma intreb de ce trebuie tot timpul sa reactionam atat de tarziu? De ce ne e greu sa vedem ce se intampla in curtea noastra decat in al 12-lea ceas, cand se intampla o nenorocire?
Parintii de ce nu mai au niciun control asupra copiilor? Nu pot sa cred ca nu au observat ca baiatul lor se fardeaza mai ceva decat fiica lor care este la facultate, sau ca fata cea mica, din clasa a 7-a, a 8-a, se imbraca de parca ar fi Wednesday Addams, si are chiar si atitudinea ei. Cum de nu s-a sesizat nimeni cand au observat atitudinea aceea de sfarseala, ca si cum ar avea un sir interminabil de probleme si ei nici macar nu au dat capacitatea?!
Daca parintii sunt prea ocupati ca muncesc, sa poata face fata cerintelor societatii, ce se intampla cu profesorii din scoli? Unde erau ei in tot timpul acesta? De ce nu s-a tras un semnal de alarma de atunci?
Pentru ca nimanui nu ii mai pasa decat de sine, decat sa isi apere spatele, sa faca rost de cat mai multi bani, din cat mai multe locuri, decat sa faca totul cat mai repede si cat mai usor iar atitudinea aceasta va lasa urme asupra multor adolescenti care inca nu s-au format, care sunt in cautare de identitate si care au acces la mult prea multa informatie care nu ar trebui sa le pice atat de usor in mana, la o varsta atat de frageda.
Legea junglei nu are ce cauta intr-o capitala europeana, intr-o societatea ajunsa in anul 2008, unde tehnologia s-a dezvoltat in ritmul in care s-a dezvoltat...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Oricat am fost de ocupata nu am putut sa trec cu vederea peste fenomenul descris de tine, Alina. Este trist, prea trist pentru a fi trecut atat de repede cu vederea. Totusi nu cred ca a cauta vinovatii acestuie fenomen va face sa fie mai bine pentru acesti copii. Cred ca ar trebui sa ne intrebam ce am putea face noi pentru a schimba sau macar ameliora acesta situatie, cu ce am putea contribui fiecare dintre noi la imbunatatirea situatiei create. Eu una vad ca singura solutie infiintarea unei fundatii care sa ii ajute atat pe copiii acestia cat si pe familiile lor care mai mult ca sigur sunt disperate dar le este frica sa faca ceva pentru a nu distruge complet echilibrul firav in care se afla copiii lor nebatitu la timp, cum ar spune Halic. Astept sa imi dai un raspuns la propunerea mea si poate chiar de la noi, cei care aruncam cu pietre in societate, poate incepe schimbarea. Poop si te rog sa continui sa scrii pentru ca as fi mai trista fara povestioarele si gandurile tale...:D
Corect, cautarea vinovatilor nu amelioreazea situatia, dar nici modul in care presa a abordat acest aspect nu ajuta cu nimic. Au creat o valva imensa, acum in prag de alegeri(nu stiu daca ai observat, dar de fiecare data cand este o problema in parlament, se intampla si ceva extraordinar la noi; data trecuta, cand erau scandaluri, a fost cazul Elodia)si i-au scos pe copiii astia ca pe niste monstri. Ok, si eu sunt oripilata de infatisarea lor, dar... sunt in cautare de o personalitate, pe care si-o pot crea doar prin intermediul societatii, care, daca este atat de dezbinata, nu ii poate invata nimic bun. Crezi ca fata aceea a fost singurul copil care s-a sinucis in acea perioada? Cu siguranta nu. Dar i s-a acordat o atentie speciala pentru ca era altfel. Pentru copiii astia nu trebuie creat un centru special, sau cel putin nu vad eu asta ca o solutie. Am mai spus, cred: au nevoie de atentie din partea parintilor. Muzica pe care ei o asculta, indica anumite deziluzii(false, din perspectiva mea, pentru ca nu cred ca au trait destule incat sa aiba asemenea sentimente) si este un semnal pe care ei il trag. Si desi afirma ca vor sa fie lasati in pace, de fapt ei tanjesc dupa atentie.
later edit: *amelioreaza
Trimiteți un comentariu