Ajutati-o pe Ana!

UPDATE: Ana este in coma de 72 de ore. Are doua fracturi craniene si un hematom pe creier ce trebuie indepartat. Are nevoie urgent de sange pentru ca sufera si de anemie si a pierdut foarte mult sange.

Urgent, donare de sange pentru Ana – 23 ani, studenta, fiica si prietena – care a avut in seara de vineri 26.06.2009 un accident in timp ce se indrepta spre mare, masina in care se afla rostogolindu-se de pe autostrada soarelui in dreptul km 30. In momentul de fata, starea ei este foarte grava, traieste din transfuzii si are mare nevoie de sange!! Nu conteaza grupa!

Datele pe care trebuie sa le specificati obligatoriu la donare pentru ca sangele sa mearga la ea sunt: Onisor Ana-Maria-Alexandra internata la Sf. Pantelimon.

Detalii despre donarea de sange gasiti aici http://www.doneazasange.ro/donatori.html

Pentru cei care nu stiu sa ajunga, punctul de intalnire pentru luni – 29.06.2009 la ora 8 la gura de metrou piata Victoriei de langa Orange. Donarea se face la institului Hematologic Bucuresti de pe strada Dr Felix. Pentru orice alte detalii apelati 0724 235 093 / 0727 165 490

Orice grupa de sange este binevenita, Ana este primitor universal! Daca nu puteti luni, puteti merge marti sau miercuri pentru ca ea va avea non stop nevoie, dar va rugam sa o ajutati!

Updateuri despre starea ei mai gasiti si pe www.saveana.wordpress.com

No comment

Fraţilor, acesta nu este finalul. Ia uite cu cei idei mai vin oamenii....

Luni dimineata

Faptul că am ajuns mai devreme astăzi la birou(trebuia să am o prezentare de la ora 10 şi nah...să mai citesc puţin, însă s-a reprogramat...nu se ştie când...dar despre asta în alt post) are şi o parte buna: imi beau ciocolata calda în linişte, mă delectez cu Dobro şi Craioveanu pe Guerilla şi, evident, am timp să răsfoiesc în linişte blogurile şi paginile de net pe care le frecventez.
Intrând pe blogul lui DaDa am văzut ceva ce m-a şocat. Check it out!

Ei bine....asta le intrece pe toate. OK, înţeleg că bărbaţii se îngrijesc din ce în ce mai mult,perfect, sunt pro igienă, pot să îi înţeleg şi pe cei care se epilează, care îşi fac manechiura, tratamente faciale etc., însă asta chiar nu o pot accepta.

Finish Line

Astazi,21.10.2008, la ora 13.00 s-a incheiat Olimpiada Nationala a renovarii. Primii care au trecut linia de sosire au fost Alina si Andrei. Dupa o cursa lunga, care a durat aproape o luna, tot ce s-a planuit s-a realizat, ba chiar mai mult- motiv pentru care s-a si intarziat putin finish-ul.
Piedici au fost, ca la orice olimpiada: "Nu avem feronerie pentru usi"..."Hahahaha...pe asta o cumparati? Pai toata lumea se intoarce cu ea la magazin"...."De ce o mai vindeti?" Usa la baie se lasa, parchetul era plin de vopsea motiv pentru care l-am schimbat.
Reporter: In afara de tot ce am enumerat mai sus, au mai fot si alte greutati?"
Alina: "Daca stau bine sa mai gandsc, au fost mai multe, insa acum nu mai conteaza. Tot ce conteaza este produsul finit, de care suntem mandri. Andrei a rezistat cu stoicism mesterilor care s-au tot perindat prin apartament. Ce nu pot sa inteleg eu este de ce toti mesterii au impresia ca trebuie sa imparti treaba cu ei. Adica: noi scoatem plintele din camerele astea doua, insa diseara sotul sa le scoata pe cele din dormitor. In timp ce noi scoatem plinta, veniti dvs in spatele nostru sa maturati... Dar dc domnule? Dumneata iti imparti salariul cu mine? NU de asta ai venit aici?"
Este oficial: CASA ESTE RENOVATA :)

Tuesday wish

As vrea ca macar pentru o zi sa pot face schimb cu baietii de la creatie si sa fac eu toate mutrele lor si sa le explice ei clientilor de ce nu se poate face ceva ce, in fapt, se vede cu ochiul liber ca este posibil.
Very pissed off...

Framantari

De ceva vreme(de cand imi fac planuri de familie) sunt din ce in ce mai atenta la tot ceea ce este in jurul meu, in special la toata mizeria care ne inconjoara, atat mizeria cat si "mizeria". Mi-am expus de mai multe ori parerile despre majoritatea oamenilor care ma inconjoara, cu care intru in contact, despre reactiile pe care le primesti zi de zi in autobuze de la alti calatori, ba chiar si de la taximetristi. Sunt din ce in ce mai siderata si, cu parere de rau, mai scarbita de toate aceste lucruri.
Niciodata nu mi-au placut oamenii indiferenti, care nu au reactii decat intr-o problema care ii priveste strict pe ei. Aveti impresia ca asa vom reusi sa transformam tara asta astfel incat sa fie mai bine pentru copiii vostri, ai nostri?
In afara de copilarie, pe care mi-am petrecut-o la casa bunicilor, am stat la bloc. Si ieseam linistita afara si ma jucam in fata blocului, mama ma trimitea la piata fara sa aiba un gol imens in stomac. Acum, sincer, mie mi-ar fi frica sa imi las copilul sa faca aceleasi lucruri pentru ca totul a luat-o razna. Nu il mai poti lasa in fata blocului chiar daca nu ai iesire direct la strada, pentru ca sunt o gramada de smecheri cu masini fitoase care au impresia ca pot circula peste tot ca pe autostrada. Ca sa nu mai vorbesc de toti violatorii, vagabontii pedofilii etc pe care ii vedem zi de zi la stirile de la ora 5. Ma gandesc serios sa ma mut in alta tara...Si credeti-ma, nu sunt naiva sa cred ca prin alte parti nu s-ar intampla nimic si ar fi totul perfect, pentru ca fiecare padure, cu uscaturile ei, dar parca la noi s-au strans toate.

Aici sunt

Daca cineva se intreaba ce se intampla, de ce activitatea asta redusa pe blog...well...ma pregatesc pt admitera la master. Dar, sincer nu asta ma impiedica sa mai postez cate ceva ci faptul ca in ultima vreme sunt absolut dezgustata de aproape tot ce se intampla. Parca nimeni nu mai stie sa zambeasca, te-ar omori pentru 5 lei ( aveti grija cu ce taxi mergeti-eu una nu mai iau nicio masina de la Leone si merg cu taxiul doar la comanda, nu-l mai iau din strada pentru ca se acopera unii pe altii, astfel incat daca ti se intampla ceva, "nu au cum sa afle cine a facut cursa respectiva"). Oamenii nu mai stiu sa se tina de cuvant, la job te-ar tine peste program si 3 ore daca ei nu au ce face acasa, numai asa, pentru ca vor si au impresia ca si pot.
Ieri mergand spre casa am vazut un cuplu care se certa in plina strada, ea tipa, el i-a tras una, ea a plecat, dar imediat cum el s-a dus dupa ea s-a intors, ca apoi sa o bruscheze iar, ea sa inceapa din nou sa tipe...pana au trecut de mine si nu i-am mai auzit. Ce s-a intamplat cu vorbitul? Nu mai putem decat daca tipam unii la altii? De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, la un moment dat suntem fortati sa tipam de la toate lucrarile care se fac pe fiecare strada, lucrari care provoaca un zgomot infernal, de nu te mai poti intelege cu nimeni si ramai cu o deformare pentru un timp.
Pe scurt, nu sunt intr-o stare foarte buna si nu vreau sa va stric buna dispozitie.

Looney

Ce ziceti de asta?
Nu as vrea sa fie ea bunica viitorilor mei copii....

1 Iunie

Cam tarziu, dar abia mi-am revenit.
De 1 Iunie am avut ocazia sa particip la un eveniment foarte frumos, dedicat copiilor. Evenimentul a avut loc in parcul Cismigiu, care era tot decorat, cu casute, cu spatii de joaca pentru pitici, erau o gramada de personaje adunate ca sa ii distreze si sa le faca ziua speciala.
eu le faceam hainute din hartie creponata(la mare cerere erau fustitele gogosar), coifuri de printese, pelerine de super-eroi. Am avut si cereri mai ciudate: drac, vampir, tigru....Cam dificil, in primul rand, si in al doilea rand destul de ingrijorator. Veneau copiii cu parintii de mana si spuneau ca vor sa fie draci. Si parinti imi zambeau si ma rugau sa ii fac "niste coarne lu` asta micu`".
Apoi, copiii, copii, dar parintii erau ceva de groaza. Se ingramadeau cu aia mici la mesele noastre, de parca se termina hartia si pleca copilu fara papion, il imbrancea pe ala mic sa il bage cat mai in fata, sa nu stea la coada, si pe noi ne sufocau. Le-am explicat de cateva ori ca nu am loc nici sa decupez hartia in spatiu pe care mi l-au lasat, dar, cum nu au inteles, am renuntat la a mai protesta, pentru ca faceam doar o risipa inutila de energie.
Si, evident, ca daca e pe gratis....pai cat mai mult sa fie: fa un coif pentru asta micu, o pelerina pentru verisoru din Giurgiu si o fustita oentru asta mica de 2 luni care e acasa cu mamaie. Nu, ea nu isi da seama ce i se intampla, dar de ce sa nu aiba si ea??
La un moment dat s-a auzit melodia Loredanei, din Inima de Tigan, si eu, tocmai ii faceam unei fetite o fusta. In momentul in care s-au auzit primele acorduri, fetita s-a isterizat mai ceva decat toti fanii Rolling intr-un concert. Nu s-a linistit decat atunci cand bunica i-a spus : "Nu mamaie, stai linistita, ca nu e decat melodia, nu a inceput filmul". Si nu avea mai mult de 6 ani... Ma abtin de la alte comentarii vis-a-vis de acest lucru.

Offf... am mai spus-o si o mai spun...mai avem pana sa ne educam. Avem pretentii cu galeata, dar multora le lipseste bunul simt.
Dar a fost frumos, pentru ca am observat si copiii care s-au bucurat cu adevarat cand au vazut ca facem ceva special pentru ei. A fost o fetita care a venit cred ca de 4-5 ori inapoi la masa pentru ca in aglomeratia din parc i se tot desfacea pelerina, dar nu vroia sa renunte sub nicio forma la ea. Au fost si copii care erau mai intelegatori decat parintii, ceea ce mi-a dat speranta... Am adunat ceva zambete duminica.

Legea junglei

In ultima vreme mi-am ocupat timpul cu proiecte, cursuri, putin din licenta, ici colo cateva ore de somn, asa ca nu am prea avut vreme si de Tv, de urmarit sau citit stiri. Insa am tot auzit in stanga si dreapta despre fenomenul emo.
WTF??!! I-am observat si eu pe ciudatii aia din Mc-ul de la Romana, insa nu imi imaginam ca s-a ajuns asa de departe. Nu mi-am putut da niciodata seama de ce ar vrea cineva sa aibe un breton mai lung decat parul de la spate, sa nu vada bine, decat, eventual, cu un ochi. De fiecare data singura emotie pe care au trezit-o in mine a fost mila. Mila pentru ca s-au nascut intr-o societatea atat de incalcita, intr-o societatea in care fiecare s-a adaptat cum a putut la legile care o guverneaza, care, de fapt, este una singura: legea junglei.
Da...totul in jurul nostru se dezbina iar stereotipurile dezvoltate(ca doar mi-am facut licenta pe asta) i-au impins pe copiii astia sa imbratiseze orice apare nou, orice se considera a fi la moda. Fenomenul de imitatie a functionat perfect.
Pentru prima oara, in Romania, ceva a functionat foarte bine. Mi se invart in minte o groaza de idei referitoare la acesti copii. Nu pot sa nu ma intreb de ce trebuie tot timpul sa reactionam atat de tarziu? De ce ne e greu sa vedem ce se intampla in curtea noastra decat in al 12-lea ceas, cand se intampla o nenorocire?
Parintii de ce nu mai au niciun control asupra copiilor? Nu pot sa cred ca nu au observat ca baiatul lor se fardeaza mai ceva decat fiica lor care este la facultate, sau ca fata cea mica, din clasa a 7-a, a 8-a, se imbraca de parca ar fi Wednesday Addams, si are chiar si atitudinea ei. Cum de nu s-a sesizat nimeni cand au observat atitudinea aceea de sfarseala, ca si cum ar avea un sir interminabil de probleme si ei nici macar nu au dat capacitatea?!
Daca parintii sunt prea ocupati ca muncesc, sa poata face fata cerintelor societatii, ce se intampla cu profesorii din scoli? Unde erau ei in tot timpul acesta? De ce nu s-a tras un semnal de alarma de atunci?
Pentru ca nimanui nu ii mai pasa decat de sine, decat sa isi apere spatele, sa faca rost de cat mai multi bani, din cat mai multe locuri, decat sa faca totul cat mai repede si cat mai usor iar atitudinea aceasta va lasa urme asupra multor adolescenti care inca nu s-au format, care sunt in cautare de identitate si care au acces la mult prea multa informatie care nu ar trebui sa le pice atat de usor in mana, la o varsta atat de frageda.
Legea junglei nu are ce cauta intr-o capitala europeana, intr-o societatea ajunsa in anul 2008, unde tehnologia s-a dezvoltat in ritmul in care s-a dezvoltat...

Ganduri

De cate ori nu mi s-a intamplat sa incep sa invat pentru un examen, pe la jumatatea cursului gandul sa imi zboare prin alte directii, dintr-o data sa fiu asaltata de o mie de fluturi care se plimba prin stomacul meu si sa simt ca daca mai stau o secunda in acea pozitie in care incremenisem de ceva vreme, voi face imensa criza de nervi, ma va apuca durerea de cap si greata. Asta mi s-a intamplat si acum 5 minute.
Cursul: Gestionarea crizelor de imagine(deloc plictisitor, cu informatii pe care chiar ma vad punandu-le in practica, care imi par atat de logice in momentul in care le citesc, informatii pe care le anticipez cu usurinta pe masura ce mai parcurg un capitol, dar care la un moment dat sunt poate prea multe si imi produc aceasta stare). Norocul meu ca eram pe la sfarsitul celei de-a doua jumatati din curs.
Nevoita sa ies din starea de discomfort, inlatur paginile scrise cu rigurozitate de profesori conform normelor academice(Times New Roman 12, dar la 1 rand distanta, nu la 1,5 cum trebuie sa redactam noi toate lucrarile-mai bine, ca asa pare mai mic) si incep sa "fac o tura", cum spun eu, sa zappez pe diferite canale cum se exprima altii.
N24: "Batuti de soarta" Parinti care isi maltreateaza copiii; Foc si furtuni in SUA
B1TV: Codul lui Oreste , subiectul Generatiile urmatoare... Ohooo... sunt mult mai avansati decat noi, experimenteaza totul mult mai repede, de parca ar fugi de langa ei si nu ar apuca sa treaca prin ele. Traiesc intr-o societate atat de dezechilibrata, care se ghideaza dupa niste false valori si se chinuie sa rezolve niste false probleme, si cresc atat de confuzi, incat nici nu stiu, atunci cand se duc intr-un magazin si isi cumpara ceva de imbracat de ce o fac: ca le place, ca se poarta, ca e stilul lor...habar nu au. In licee nu mai exista control...uneori nu poti hotari cine te ingrozeste mai tare profesorul sau elevul... Continui...
Antena 1: o emisiune gen ploaia stelutzelor, doar ca, aici canta copiii care au probleme in familie: fie nu au prea multi bani, fie au o problema de sanatate si din nou, lipsa banilor ii determina sa apeleze la astfel de emisiuni...
Prea multe orori...trecem mai departe
Realitatea: "Vreme rea" DN 13B a fost inchis mai multe ore din cauza de inundatii. Judetul Girj sub atentionarea codului galben.
Romantica: Ana Maria Prodan... cumpara barbatii mai mult decat femeile?... neinteresant la aceasta ora
U TV:reclame
Animax: niste desene japoneze (pe vremea mea erau mult mai haioase si mai educative. Tin minte ca de fiecare data dupa ce vedeam Cenusareasa o ajutam pe bunica prin casa, faceam curat, in limitele posibilitatii,dadeam de mancare la gaini, pentru ca si Cenusareasa facea la fel)
Acasa= telenovele
Pro Tv: Beawolf
TVR1: cineva care canta extrem de fals... nu pot astepta sa vad cum se numeste emisiunea
TVR2: tocmai s-a terminat o emisiune care punea fata in fata candidatii la primarie
Mda...aceleasi filme proaste, acelea stiri care te oripileaza si care iti prezinta numai dezastre, numai lucruri urate. Am impresia ca singurele stiri care nu te indispun si care nu iti rascolesc stomacul si constiinta sunt acelea in care se mai prezinta o lansare a lui Botezatu` sau vedete care fie sunt insarcinate, fie au nascut, fie s-au casatorit, dar nimic de substanta.
Oare chiar atat de rau am ajuns incat peste tot in jurul nostru sa fie atatea dezastre? Nu mai putem controla nimic? Simt ca totul imi scapa printre degete.
De fiecare data cand ma uit la TV mai vad cazul unei familii care a ajuns in pagul disperarii, copii care au nevoie de ajutor, bebelusi abandonati si imi dau seama ca problemele mele(de ce trebuie toate masinile sa parcheze pe trotuar si noi, bietii pietoni sa nu mai avem pe unde trece, iar daca mergem pe mijlocul drumului, trebuie sa suportam o gramada de injuraturi, de ce controlorii simt nevoia ca prima persoana pe care trebuie sa o intrebe daca are bilet sau abonament este un elev/student, dar pe boschetarul care doarme pe scaunele din spatele autobuzului si a contaminat aerul, de toata lumea mai are putin si lesina, il lasa in pace, nu-i perturba somnul, de ce toti soferii simt nevoia sa claxoneze luuuuuuuuuuuuuuung, imediat ce s-a pus culoarea verde, desi vede ca cel din fata lui a inceput manevra si se pune in miscare, de ce sunt oamenii ipocriti, de ce incearca sa fie altceva decat sunt cu adevarat, etc... poate o sa fac o lista cu toate "de ce"-urile care ma framanta) sunt cu adevarat nesemnificative in comparatie cu ale lor.
Gata... mai citesc putin pentru examen.
Hahaha , tocmai mi-am amintit de chestionarul pe care ni l-a dat o doamna profesoara, unde una dintre intrebari era: Cate ore pe zi va uitati la Tv?....Pai in ritmul asta, o sa renunt de tot la el...

Deziluzie

Ultima perioada din viata mea a fost destul de agitata. Pierderea unor prieteni vechi,(cei mai buni), castigarea altora, dezamagiri in ceea ce priveste facultatea, anumite dezamagiri si pe plan profesioal. Insa astazi am trait cea mai mare deziluzie de mai bine de 2 ani. Deziluzie vis-a-vis de comportamentul unei persoane, care chipurile isi pusese increderea in mine atunci cand altii au lasat-o intr-o perioada dificila, care acum are mare nevoie de mine, dar care nu s-a ferit sa provoace pe altii sa fie impotriva mea si sa imi faca tot felul de greutati. Sunt complet dezamagita... stiu ca poate par imatura, ca asa e lumea, dar nu ma asteptam sa existe persoane atat de false, fara pic de constinta si de omenie, atat de egoiste...
siderata....