Intrebarea care mi-a fost pusa cel mai des in ultimele zile a fost: " Si, cum te simti acum?"
Pai, fericita, implinita, mai apropiata de Andrei. Ieri chiar ii spuneam ca ma uitam la poza de la messenger si mi se parea ca este de f mult timp acolo, ca s-a intamplat acum ohooo...luni bune sa zic.... Este un sentiment de bine, ca asa trebuia sa se intample, natural...Verigheta nici nu o simt, parca o am de ani pe deget. Totul este asa cum ma asteptam, extrem de linistit si de natural.
Despre nunta nu mai vreau sa mai vorbesc. Esentialul vi l-am spus: a fost exact cum ne-am dorit si toata lumea s-a simtit foarte bine. De incidente nefericite nu am avut parte. Toata lumea( de la cei cu decorul pana la chelneri si dj) a avut grija ca totul sa iasa perfect. Trebuie sa spun ca dj-ul a fost extraordinar, lumea a dansat non-stop...se racea mancarea pe masa si ei dansau in continuare. Asa ca, daca aveti nevoie de un dj, sa ma intrebati!
Acum ne pregatim de plecat in luna de miere. Desi prima alegere a fost Costa Brava, gripa porcina ne-a facut sa ne reorientam si dintre toate ofertele cel mai mult ne-a suras Antalya. Plecarea este peste o saptamana. Sper sa fie exact cum am vazut in poze, sa nu avem surprize ca in Bulgaria, sa stam izolati si sa fim legati de hotel. Oricum, de aceasta data am ales unul in care in fiecare zi sa ne putem alege cate o activitate :)
Abia astept sa zac pe sezlong, cu un cocktail in mana si sa ma prajesc la soare. Vreau sa colindam strazile din partea veche a orasul, care in poze arata absolut superb, sa stau sa ma targuiesc cu negustorii, sa ma bucur de iubitul meu, de acum sot :) si sa profitam la maxim de zilele libere pentru ca, probabil, pana in toamna nu vom mai avea concediu.
Multumesc tuturor pentru comentariile lasate!
Inca nu mi-am revenit sa va pot povesti. Postez o poza si va spun doar ca pentru noi a fost nunta perfecta, ca a iesit exact cum ne-am dorit si ca am fost inconjurati numai de prieteni si de oameni foarte dragi noua.
Multumim tuturor, in special parintilor pentru ca au facut totul ca sa iasa nunta pe care ne-am dorit-o si nasilor ca au fost langa noi!
Stiu, stiu...a trecut mult timp, insa am o scuza intemeiata, stim cu totii :)
Astazi am fost si ne-am depus dosarul la primarie. Fara sa facem presiuni sau sa mergem pe pile sau mai stiu eu ce, totul a decurs ca la carte...Neasteptat de bine. La ora 9 fix s-au deschis ghiseele la starea civila pt sectorul 2. Ne-am interesat la ce ghiseu trebuie sa ne postam, am vazut ca erau deja 2 cupluri, ne-am asezat cumintei pe scaune si am asteptat. Andrei aluat dosarul cu declaratiile pe care trebuia sa le completam, eu am purces la treaba in timp ce el s-a dus sa plateaca taxa aferenta. Auzisem de niste sume care mai de care: 150, 200 lei...plus ca ne avertizasera ca daca fac mutre tre sa mai pompam... Se intoarce, intr-un minut, cu un zambet victorios: 2 lei.
Tare! mai era un hop...sa nu comenteze nimic la dosar, sa nu ne puna sa mai alergam dupa cine stie ce acte, din nu stiu ce ordonanta aparuta peste noapte.
Vine randul nostru....Prezentam totul....suspans....doamna verifica riguros datele trecute de noi cu ce era in buletin, pune cate un "vazut" si semneaza si apoi scrie tacticos pe dosar: ora 13:10.
Mie nu imi venea sa cred...chiar atat de usor sa fi fost?! Apoi o vad ca se pregateste sa spuna cev...E clar, acum urmeaza partea nasoala...iubi, pregateste portofelu`...
Dupa ce se oficiaza casatoria si primiti certificatul, sa veniti cu el si cu buletinele sa va inregistram si sa va primiti banii de la stat!
OAU!!!!! Asta nu am mai auzit in viata mea de la un functionar public!! Nice!
Una peste alta, totul a mers ca pe roate. Deci se poate si la noi!
Ah, am uitat sa mentionez ca locul in care erau toate ghiseele era o camera mare, f primitoare, cu o masa in mijloc, destul de mare, si scaune pe langa, sa poti sta comod si sa completezi ce ai de completat. Ghiseele inseamna niste birouri noi, civilizate, unde nu iti e scarba sa pui mana pe ceva. Mai mult, au masinarie speciala, care iti da bon de ordine, sa nu te inghesui sau sa tipi pe acolo ca tu ai ajuns inaintea domnilor :)
Concluzia am enuntat-o mai sus. Repet: se poate si la noi!
Asa cum am promis, astazi va povestesc cum am ales verighetele. Le-am cumparat de o luna. Eu, ca toate femeile, ador sa fac liste, sa ma uit de 100 de ori pana sa ma hotarasc, sa stiu ca am vazut tot etc. Pe acest principiu am mers si la alegerea verighetelor. Stiam cam ce stil vrem, asa ca nu ne mai ramanea decat sa gasim modelul ideal pt noi. Am inceput sa ma uit pe internet ca sa nu il car pe Andrei prin magazine de acum 4 luni, ca ar fi cedat nervos, :) si am gasit un site foarte dragut cu un super model de verighete. Erau pe gustul nostru, exact ce ne doream, ceva finut, dragut, pe care sa le putem purta cu placere toate viata. Am notat eu frumos site-ul si faptul ca trebuie sa facem comanda cu cel putin o luna inainte, ca sa fim siguri si sa nu platim taxe de urgente. Cand se implinea termenul, l-am luat pe barbat si l-am dus la 3 magazine de bijuterii din Romana, pe care le stiam si in vitrina carora vazusem niste modele dragute, ca poate gasim ceva frumos si scapam de stresul cu dat comanda. El nu mai tinea minte modelul aratat pe internet, eu...asa, vag. Ultimul magazin in care am intrat a fost cel din care Andrei mi-a cumparat si inelul de logodna. Dintr-o data ne napustim amandoi catre un model. Il probam, zambim satisfacuti si spunem: asta e! Dam comanda si cand ma uit la firma, imi aduc aminte ca era aceea pe care o salvasem de pe internet. Ajung acasa si ma uit repede pe site si modelul pe care il notasem in carnetel: era acelasi. Satisfactie totala. Asta a fost partea dulce si dragalasa.
Trecem la partea mai putin placuta. Cand am dat comanda ni s-a spus ca in 15 zile vom avea verighetele. Ne vor suna ei sa ne anunte si sa mergem sa le ridicam. Perfect mi-am spus. NUmai ca, dupa 12-13 zile imi cam dardaia fundul si ca orice femeie, prevazatoare, am zis sa dau o fuga la magazin sa vad ce se intampla. Nici nu am apucat bine sa spun ceva ca vanzatoarea mi-a retezat repede vorba spunandu-mi ca daca nu au trecut 15 zile inca si nu ne-au sunat nu avem de ce sa mai venim la ei. Ca sigur pana in 15 zile vom avea verighetele. Am plecat si Andrei imi tot spunea: Vezi, ti-am zis, te agiti degeaba, oamenii sunt de cuvant, nu trebuie sa ii stresam. Totusi, eu nu eram convinsa.
In urmatoarele zile m-am luat cu treaba la munca, pe acasa, cu alergat dupa material etc si realizez cu stupoare dupa 2 saptamani si ceva ca tot nu m-a sunat nimeni sa ma anunte ca au ajuns verighetele. Asa ca, pun mana pe foita de comanda si plec spre bijuterie. Aceeasi doamna care ne-a luat comanda si care initial refuzase sa verifice daca sunt sau nu pe durm verighetele noastre, statea la tejghea si se uita la mine. Ii spun ca am venit sa ridic verighetele.
Vanzatoare: V-am sunat noi?
Eu: Nu
Ea: Pai atunci reveniti cand va sunam noi.
Eu: Ce scrie aici la data de livrare(ii fluturam biletelul prin fata)
Ea: 15 zile de la comanda
Eu: Exact
Ea: pai si au trecut?! (n.r. dadusem comanda pe 13 februarie si eram in 17 martie)
Eu: Pai eu zic ca da...
Pune mana pe telefon si suna la cei care le faceau.
"Pai cum asa ca eu stiu cand am trimis comanda...nu domnule, imposibil, am trimis......bla bla bla bla...bine, mai trimit o data...bla bla bla bla"
Mie deja mi se intuneca privirea. M-am hotarat sa nu fac scandal mare, se putea intampla sa se rataceasca comanda. Dar doamna nu a vrut sa ma scuteasca de acest chin si dupa ce inchide telefonul imi spune cu un zambet imens pe fata" Puteati sa asteptati mult si bine dupa ele, ca nu mai veneau, ca nu primisera nicio comanda."
In acel moment mi s-a rupt filmul. Ce dulcegarii, ce abtinut, ce fara nervi, am izbucnit. Tot ce i-am spus a functionat, pentru ca a doua zi, la ora 14, aveam verighetele la magazin. :)
Deci, cu ceva documentare in avans, cu intelegere din partea celui de langa tine si cu ajutor din partea familiei la sfaturi si gasit si ei una alta, eu spun ca se poate planifica destul de usor o nunta.
Povestesc dupa cum a iesit totul. :)
Astazi a mai adus si Lulu accesorii noi in Boutique
Perioada aceasta este dedicata nuntii. Mai avem 3 saptamani pana la cununie si suntem in priza. Totul este aproape gata, din punctul acesta de vedere m-am relaxat, asa ca va pot povesti cum au decurs lucrurile.
Cand ne-am hotarat sa ne casatorim, am inceput sa ma uit pe diverse site-uri, sa intreb in stanga si in dreapta cum se procedeaza cu toate pregatirile. Nu am vrut sa lasam pe nimeni sa se ocupe de eveniment. Am avut o tentativa atunci cand nu reuseam sa gasim un restaurant, insa, am avut bafta si am descoperit unul exact cum visam.
Din fericire, nu va voi povesti incidente, pentru ca nu au fost. Nici mie nu imi vine sa cred ca spun asta, insa, pana acum nu am intampinat greutati. Totul a decurs foarte bine de inadata ce am reusit sa inchiriem restaurantul. Am gasit repede si o firma care sa ne decoreze sala, dj-ul l-am pescuit la primul(si singurul) targ de nunti la care am fost. La fotograf a fost ceva mai dificil pentru ca nimic din ce vedeam pe site-uri nu ne placea, insa, prin recomandari am reusit sa alegem.
Invitatiile mi le-a facut un coleg de birou(designul), de imprimat le-am dat eu la o tipografie, dupa care, procesul de prindere a calcului cu fundita de invitatie a fost facut de noi, intr-un weekend-pentru mine a fost unul dintre cele mai placute momente-.
Maine povestesc despre verighete ca altfel iese un articol luuuuuuung :)
Lulu mai aduce cate ceva, printre picaturi, ca deh, toti suntem ocupati cu nunta.
