Înainte să plec spre birou am auzit la TV o ştire care m-a tulburat. Şi anume, se pare că o tipă din Marea Britanie a băgat divorţ deoarece soţul ei o înşela cu un personaj virtual din jocul "Second Life". De fiecare dată când aud poveşti de genul ăstora, legate de jocurile pe calculator, nu pot să nu mă întreb de ce ar vrea oamenii să trăiască într-un univers paralel. Chiar au experimentat tot ce era pe pământul ăsta de experimentat şi au nevoie de noi provocări pe crae le pot găsi numai într-o altă dimensiune?
Sincer, mă îndoiesc.
Bărbatul din ştire a motivat infidelitatea prin faptul că nu mai obţine ce vrea de la nevasta lui. Aloooooo!!!!!! Suntem în era comunicării, mai avem puţin şi cumpărăm telefoane mobile şi câinilor de companie, avem internet pe laptop, pe calculator acasa, pe mobil, am inventat telefonul cu 2 cartele ca să nu ne mai cărăm cu 2 telefoane în buzunar şi noi nu suntem capabili să purtăm o discuţie cu jumătatea noastră să rezolvăm problemele de cuplu, trebuie să ne logăm la astfel de jocuri cretine pentru a evada. Este cea mai mare prostie ever. Astfel de jocuri nu fac decât să te îndepărteze de oamenii dragi ţie, de prieteni, de familie, îţi mănâncă ani din viaţă- şi nu exagerez- şi te ţin departe de tot ce ai putea să experimentezi în lumea reală.
Voi v-aţi da viaţa de aici pe una într-un univers virtual?
Univers virtual
Publicat de Alina Etichete: Ciudatenii, De dimineata, Gen...Comunicare, Little tiny bits, Stiri
As vrea ca macar pentru o zi sa pot face schimb cu baietii de la creatie si sa fac eu toate mutrele lor si sa le explice ei clientilor de ce nu se poate face ceva ce, in fapt, se vede cu ochiul liber ca este posibil.
Very pissed off...
Am vazut aseara cea mai tare farsa(sau nu) ever. Daca intrai pe www.jolliecatering.ro iti aparea frumos urmatorul text: "Satul de oamenii care se c*ca pe ei pentru 200 de euro. Proprietarul site-ului stie unde sa ma gaseasca". :)))
Am vrut sa postez link-ul, insa acum, cand am incercat sa intru, nu mai functiona.
Oricum, f tare mi se pare!
Pay up you people when you're supposed to!
In ultima vreme mi-am ocupat timpul cu proiecte, cursuri, putin din licenta, ici colo cateva ore de somn, asa ca nu am prea avut vreme si de Tv, de urmarit sau citit stiri. Insa am tot auzit in stanga si dreapta despre fenomenul emo.
WTF??!! I-am observat si eu pe ciudatii aia din Mc-ul de la Romana, insa nu imi imaginam ca s-a ajuns asa de departe. Nu mi-am putut da niciodata seama de ce ar vrea cineva sa aibe un breton mai lung decat parul de la spate, sa nu vada bine, decat, eventual, cu un ochi. De fiecare data singura emotie pe care au trezit-o in mine a fost mila. Mila pentru ca s-au nascut intr-o societatea atat de incalcita, intr-o societatea in care fiecare s-a adaptat cum a putut la legile care o guverneaza, care, de fapt, este una singura: legea junglei.
Da...totul in jurul nostru se dezbina iar stereotipurile dezvoltate(ca doar mi-am facut licenta pe asta) i-au impins pe copiii astia sa imbratiseze orice apare nou, orice se considera a fi la moda. Fenomenul de imitatie a functionat perfect.
Pentru prima oara, in Romania, ceva a functionat foarte bine. Mi se invart in minte o groaza de idei referitoare la acesti copii. Nu pot sa nu ma intreb de ce trebuie tot timpul sa reactionam atat de tarziu? De ce ne e greu sa vedem ce se intampla in curtea noastra decat in al 12-lea ceas, cand se intampla o nenorocire?
Parintii de ce nu mai au niciun control asupra copiilor? Nu pot sa cred ca nu au observat ca baiatul lor se fardeaza mai ceva decat fiica lor care este la facultate, sau ca fata cea mica, din clasa a 7-a, a 8-a, se imbraca de parca ar fi Wednesday Addams, si are chiar si atitudinea ei. Cum de nu s-a sesizat nimeni cand au observat atitudinea aceea de sfarseala, ca si cum ar avea un sir interminabil de probleme si ei nici macar nu au dat capacitatea?!
Daca parintii sunt prea ocupati ca muncesc, sa poata face fata cerintelor societatii, ce se intampla cu profesorii din scoli? Unde erau ei in tot timpul acesta? De ce nu s-a tras un semnal de alarma de atunci?
Pentru ca nimanui nu ii mai pasa decat de sine, decat sa isi apere spatele, sa faca rost de cat mai multi bani, din cat mai multe locuri, decat sa faca totul cat mai repede si cat mai usor iar atitudinea aceasta va lasa urme asupra multor adolescenti care inca nu s-au format, care sunt in cautare de identitate si care au acces la mult prea multa informatie care nu ar trebui sa le pice atat de usor in mana, la o varsta atat de frageda.
Legea junglei nu are ce cauta intr-o capitala europeana, intr-o societatea ajunsa in anul 2008, unde tehnologia s-a dezvoltat in ritmul in care s-a dezvoltat...
Pe cat de macabru, pe atat de vizitat. Este vorba despre un restaurant in India unde masa/bautura iti este servita printre morminte. Citeste aici.
