N.R. povestea este de la coada la cap :)
Asa aratam dupa
Asta beam
Asa eram pe acolo la inceput
Asa am pornit
Eh, acum 6 luni m-am mutat in casa noua, saptamana aceasta mi-am mutat biroul. Incerc sa ma acomodez cu locul nou si cu noile sarcini... Am trecut la un nivel nou. Totul se aseaza atat de frumos :) Inca o saptamana jumatate de lucru, apoi vacanta de iarna, cu timp petrecut in familie, Impodobire de brad....se prevede un super revelion....
To be continued, cu feed back la sfarsitul primei saptamani la noul birou si pe noua pozitie .
Starea mea de spirit din vacanta asta( si nu era doar atunci cand ma intorceam invingatoare de la cumparaturi ;)). In interiorul Domului(catedrala Santa Maria del Fiore), Poarta Paradisului( Batistero), Pallazo Vechio, Santissima Annuntiata, Santa Croce si Domul vazut de la etaj, din Galeriile Uffizi.
In ordinea aparitiei, de sus in jos: Vatican, Fontana din Trevi, un parc, Colloseum, Piaza de la Republica.
Ehhhhh, si s-a terminat si concediul... A fost frumos, relaxant, am uitat absolut de toate problemele de aici. Am mers pe jos mai mult decat in toata viatza mea :)( am facut toata Roma la picior). Plimbari, mancare cat cuprinde, nenumarate sortimente de pizza mancate la Roma si numai mancaruri traditionale in Florenta. Din fericire nu am avut niciun fel de problema pe acolo, si nici bagajele nu le-am pierdut(marea mea teama cand plec undeva). La intoarcere am gasit bucataria si o camera aproape aranjate( aratau superb), pregatite pentru sosirea noastra si am dat si un party, k deh, nu ne mai vazusem cu lumea de mult :). Momentan atat, caci, back to reality, care inseamna munca si facultate. Revin cu poze si detalii
Cu iubitu` meu, Andreiu :), prin Herastrau. Poze by Cosmin Bararu
Cu fetele
De ceva vreme avem un musafir, care ne viziteaza cel putin o data pe zi( in cel mai bun caz). Andrei il adora, ii da sa manance tot felul de mancaruri rafinate(pentru el) din frigiderul nostru. Vine pe la pranz, odata cu razele calde se soare sau, mai nou, cu frigul cel mai crancen, cand avem geamul deschis. Sta si se uita la Andrei cum lucreaza la calculator, miauna putin sa ii atraga atentia, dupa care, toata lumea e a lui: isi primeste portia de mancare, mangaiatul pe cap, incepe sa toarca. 
Apoi Andrei se intoarce la calculator, iar el, musafirul, sta, studiaza putin terenul si apoi sare in casa( pt necunoscatori, stam la demisol). Dupa 2 tentative esuate de a-l da afara, Andrei i-a pus pe calorifer o perna, decretand ca acel loc este al lui.
Apoi Andrei se intoarce la calculator, iar el, musafirul, sta, studiaza putin terenul si apoi sare in casa( pt necunoscatori, stam la demisol). Dupa 2 tentative esuate de a-l da afara, Andrei i-a pus pe calorifer o perna, decretand ca acel loc este al lui. Weekend-ul trecut l-am avut invitat la o partida de carti. Daca aveti drum prin zona acum, cat suntem noi plecati, aveti grija si de Morcoveatza, motanu`, caci e tare dragalash, si dati-i ceva de mancare sau mangaiati-l, ca sa nu ne simta lipsa prea tare :)
Desi mi-am calculat totul de o saptamana, tot nu a iesit bine. Este miercuri si nu am facut niciun bagaj, lista cu ce e neaparat nevoie sa luam dupa noi nu e terminata, mai scriu din avion cand si ce imi mai aduc aminte... Desi probabil credeti ca ma stresez degeaba k mai am timp pana plec, va inselati, pentru ca trebuie sa calculez f bine cate haine iau dupa mine , ca sa las destul loc in bagaj pentru toate hainele pe care vreau sa le achizitionez ;)) Asa ca, nu voi mai avea mult timp sa mai scriu, dar va voi spune tot cand ma intorc. Adik de vineri in 2 saptamani. Ci vediamo :)
Dat fiind faptul ca mai este doar o saptamana pana plecam in vacanta, instinctul meu de femeie, calculata din fire, si-a intrat in drepturi si creierasul a inceput sa puna la punct mai multe planuri, astfel incat sa folosesc cu intelepciune putinele zile care au mai ramas si sa fiu gata cu totul la timp. Prin urmare, in weekend program de spalat hainele. Luni le sortam, marti incepem impachetatul, miercuri vede Andrei ca mi-am luat cam multe haine si ca ale lui nu mai au loc in bagaj, prin urmare mai scote din ele si joi seara definitivam bagajele. :) Hartile sunt pregatite, ghidurile sunt deja aranjate, voia buna exista de cel putin o luna, nerabdarea de 5 de cand am luat biletele....It's the final count down :D
Ah, si cum niciodata nu plec la drum nepregatita, am aruncat un ochi prin magazinele care imi plac mie cel mai mult sa vad cu ce ma asteapta si sa pot sa il pregatesc pe Andrei din timp, nu ca nu ar stii ce are langa el :) Astea-s o parte din lucrurile care mi-au facut cu ochiu`.
Este evident pentru toata lumea ca traim intr-un secol in care totul se petrece mult mai repede decat in alte perioade, si mult mai repede decat ar trebui, daca stam sa ne gandim bine.Trecem printr-o perioada in care aparenetele sunt extrem de importante si imaginea este totul. Auzim sau citim tot timpul despre persoanele publice de la noi, vedetele, cum le place sa-si spuna, care isi cumpara ultimele fitze in materie de haine, ultimele aparitii, dau o carca de bani pe ele, doar pentru a se afisa la cine stie ce cafenea din faimosul Dorobanti. Nu ar fi nimic rau in asta daca ar tine totul pentru ei, dar nu pot. Creaza o forfota atat de mare, si se agita atat de mult pe tema asta, incat s-ar parea ca totul pe lumea aceasta depinde de haina pe care o porti, de pantofii pe care i-ai cumparat si ai grija, daca sunt din colectia trecuta, they are no good.
Se stie ca tinerii sunt cei mai influentabili din toate punctele de vedere, in special din erspectiva imaginii pe care o au, si care, de multe ori nu ii satisface, motiv pentru care isi cauta un corespondent in lumea mondena si incearca sa se muleze dupa persoana respectiva. Si ce este cel mai usor de copiat? Imaginea.
There for: tinerii pun din ce in ce mai mult pret pe haine, si cheltuiesc din ce in ce mai mult pe ele; adopta de cele mai multe ori stiluri care nu le corespund( asculta R&B sau hip-hop, dar au freze si haine punk, pentru ca asa au vazut ei acum ca se imbraca toata lumea).
Imbucurator, sau nu, este faptul ca tinerii sunt cei care dau tonul in materie de branduri la ora actuala, dat fiind faptul ca ei nu si-au creat inca o "dependenta" fata de o marca./ They go with the flow, nu si-au dezvoltat spiritul de fidelitate fata de o marca anume, pentru ca sunt mereu activi, cauta sa socheze in permanenta, incercand sa gaseasca ceva care sa ii defineasca.
Am gasit intr-o revista o piramida a brandurilor favorile ale tinerilor.
Astfel, la cel mai inalt nivel sunt marci precum: Nokia, Nike, Coca-Cola. La mijloc ar fi: Kenvelo, Avon, Adidas, ursus, Bergenbier, Kent si BMW, ca la ultimul nivel sa regasim nume precum: Sony, Vodafone, Orange, Mercedes, Ausi, Tuborg, Garone, McDonald's, Durex. ( nota: piramida este realizata pe baza unor date exclusiv calitative).
Stati, NU DATI !!!!!!
NU va speriati ca asta nu inseamna ca va imbolnaviti. Din contra, o sa va fie mai bine, o sa va simtiti si voi mai relaxati, mai curati pe dinauntru, mai umani, veti putea purta conversatii fara sa aveti masti acre pe fata fata si veti evita situatiile penibile cand va trebui sa va schimbati radical mimica atunci cand vi se arunca un os.
Sau deja v-a intrat in sange ca un virus, un microb de care nu mai puteti scapa? Exista remedii, totusi.
Nu.Tot nu vreti? Atunci intrebati-va la ce va ajuta? Credeti ca cei din jurul vostru nu si-au dat seama de asta? Credeti ca nu rad pe la spate si nu gandesc: ha, ia uite, l-am adus exact in punctul in care vroiam…. Si voi va complaceti in situatia asta, va bucurati ca desi nu ati castigat razboiul, macar ati biruit intr-o batalie, ceea ce, tot e bine, la stadiul in care va aflati voi, tre sa recunoastem
Mai bine v-ati gandi...ce ar fi daca am scapa de ipocrizie....
Definitiile dragostei, date de copii care au pana in 8 ani:
- "Cand bunica a avut artrita, nu putea sa se aplece ca sa-si vopseasca unghiile de la picioare, si atunci bunicul se apleca si i le vopsea el, chiar si cand a avut si el artrita la maini. Asa este iubirea. "
- "Atunci cand cineva te iubeste, el iti spune numele intr-un fel mai special. Stii ca numele tau este in siguranta in gura lui. "
- "Iubirea este atunci cand o fata pune parfum pe ea, si un baiat pune apa de barbierit pe el, si pe urma merg si incep sa se miroasa. "
- "Iubirea este atunci cand mergi sa mananci si ii dai toti cartofii tai prajiti, fara sa ii ceri in schimb sa-ti dea cartofii lui."
- "Iubirea este o chestie care te face sa razi atunci cand esti obosit"
- "Iubirea este atunci cand mamica ii face cafea lui taticu', si gusta intai ea din cafea, ca sa vada daca a nimerit-o tocmai bine. "
- "Iubirea este atunci cand te saruti tot timpul. Pe urma, dupa ce ai obosit cu sarutatul, mai vrei inca sa fii impreuna, si atunci incepi sa stai de vorba. Asa face mama si cu tata, dar arata teribil cand incep sa se sarute! "
- "Iubirea este ceva care se afla in camera atunci cand deschizi cadourile de Craciun, si la un moment dat te opresti din despachetat si asculti cu atentie. "
- "Daca vrei sa inveti cum sa iubesti cel mai bine, poti chiar sa incepi cu un prieten care nu-ti place deloc. "
- "Iubirea este cand ii spui unui baiat ca-ti place camasa lui, si atunci el se imbraca cu ea in fiecare zi. "
- "Iubirea este atunci cand am avut concert de pian, si eram pe scena si mi-era frica. Cand m-am uitat in sala, toata lumea se uita la mine si nu zicea nimic, dar l-am vazut pe taticu' zambind si facandu-mi cu mana. El era singurul care facea asa ceva, si atunci nu mi-a mai fost frica. "
- "Mamica mea ma iubeste mai mult decat oricine. Pentru ca ea ma saruta intotdeauna seara la culcare. "
- "Iubirea este atunci cand mamica ii da lui taticu' cea mai buna bucata din friptura de pui. "
- "Iubirea este atunci cand mama il vede pe tata cum este, adica transpirat si nespalat, si totusi ii zice ca e mai frumos decat Robert Redford. "
- "Iubirea este atunci cand catelusul vine si te linge pe fata chiar daca l-ai lasat singur toata ziua. "
- "Dragostea este ... Cand spui cuiva, ceva rau despre tine, si ti-e frica ca nu o sa te mai iubeasca din cauza a ce ai spus ... si apoi aceea persoana te surprinde, iubindu-te mai mult."
Voi ce spuneti ca e?
Slava cerului pentru asta, ca altfel, nu mai rezistam.
Vineri bauta si joc de carti acasa cu prietenii, sambata dimineata muzeul satului apoi vizita la o alta prietena cu care nu ne mai vazusem de mult( din nou alcool :) ). Duminica la pranz masa cu familia lui Andrei, si inca un campari orange ca sa ne dregem. Si apoi, intr-un final, soooooooooooooooooomn.
Acum tre sa imi pastrez toate puterile pentru ca urmeaza aventura pregatirii bagajului pentru vacanta. :) DA, punem rufe la spalat, impachetez, Andrei mai despacheteaza ca sunt prea multe, impachetam din nou, si uite asha , inainte sa ne urcam in avion constat k mi-am uitat trusa de farduri sau cine stie ce bluza care e musai sa o am ca se integreaza pefect in peisajul Floretin. Prin urmare va trebui sa imi pun bine la punct un plan, caci se apropie. :)
OCS 10 ani lumina
08 Decembrie 2007 (sambata) - OCS @ Laptarie / Bucuresti
30 Noiembrie 2007 (vineri) - OCS @ Pub Doroftei / Ploiesti
23 Noiembrie 2007 (vineri) - OCS @ La Scena / Brasov
18 Noiembrie 2007 (duminica) - OCS @ The Note / Timisoara
17 Noiembrie 2007 (sambata) - OCS @ Rolland Garros / Cluj
27 Octombrie 2007 (sambata) - OCS @ El Comandante / Constanta
Trupa a luat nastere in Constanta pe 1 august 1997. Numele vine de la celebra carte a lui Freud "Omul cu sobolani". Prima lor piesa se numea "Fara adresa" si nu a fost niciodata scoasa pe piata. Primul lor album a fost "Razna", lansat in 1997
Componenta trupei a variat din 1997 pana acum, cand memrii trupei sunt: Dan Amariei (voce), Cezar Panait (chitara), George Siia (tobe), Adrian Albu (bass), Nucu (chitara).
Nici nu se crapa bine de ziua si incep sa dau telefoane. Rondul de dimineata: Delia( k sa ne povestim reciproc ziua precedenta) si a mea mama. Chestia asta dureaza de cand plec de acasa pana ajung la birou, adik, aproximativ jumatate de ora. Ajunsa la munca, alte telefoane, in interes de serviciu. Apoi suna din nou telefonul personal: doamna Adela, directoarea service-ului cu care ma razboiesc ca mi-au stricat telefonul, in loc sa mi-l repare. Ajung la facultate, SMS-uri: "bai, vii azi la curs, sa stiu daca vin si eu", " ma duc la cumparaturi. vrei ceva? te iubesc". Raspund, evident, la ele, dupa care discutia se incinge.
Sfarsitul cursului, alte SMS-uri. " salut, noi nu mai ajungem. Srry, ramane pe alta data." Dam telefon, anuntam ca s-a spart gasca.
Prin urmare, pacatul meu : telefonul mobil
Nu stiam ca in momentul in care chemi un instalator, tre' sa fii pregatit sa chemi si o menajera si un zugrav. Asa arata casa dupa a 2 a, a3-a interventie( nici nu mai stiu, k m-am vazut pe omu asta in ultimul timp mai mult decat cu ai mei, a stat acasa la mine mai mult decat am stat eu in ultima saptamana). Si macar daca ar fi mers, macar daca aveam si noi caldura, dar nu. A trebuit sa mai vina inca o data, ieri, si sa faca ceea ce trebuia sa faca din prima zi( ma rog, din nou, nu in totalitate pentru ca nu am mai putut goli din nou instalatia de apa, motiv pentru care nici piesa din cauza careia curgea apa in dormitor nu a putut fi schimbata, desi mai susura). Bucurosi nevoie mare ca intr-un final s-a rezolvat totul, avem repartitoarele montate si caldura in toata casa, ieri seara, abia asteptam sa ne intoarcem de la film si sa stam la caldurica. Si totusi, parca acum era prea cald. Dar, no problem, we have the power!! Avem repartitoare, stabilim cat vrem sa fie de cald.
In secunda in care am dat caldura ma incet, instalatia a protestat vehement, si da, a inceput sa curga...iar ... :))
Noaptea a fost o tortura. Si acum parca aud : pic, pic, pic.
Ideea geniala a avut-o Andrei, care a constatat ca, daca lasi caloriferul intre 3-4, nu da prea multa caldura, si l-am mutat inapoi pe 5, moment in care, toate lucrurile au revenit la normal, stropii erau din ce in ce mai mici, pana s-a oprit.
Asa ca in momentul in care chemi un instalator, tre' sa fii pregatit sa chemi si o menajera si un zugrav.
Concluzia: se stie deja.....CE AR FI DACA LUMEA AR FACE DIN PRIMA CE TREBUIE??!! ( sau macar ar asculta a 10-a oara cand li se da acelasi sfat)
Când acordă interviuri, vorbeşte despre sine la persoana a treia, folosind formularea "divinul Dalí" sau pur şi simplu "divinul". Explică în mod savant cum mănâncă în fiecare dimineaţă jambon cu dulceaţă de trandafiri, cum înoată în fiecare zi douăzeci de minute, face o siestă de şapte minute, dar mărtruriseşte că frica de moarte nu îl părăseşte niciodată. Susţine că această spaimă este, împreună cu libido-ul, motorul creaţiei lui.
Dalí este entuziasmat de mişcarea suprarealistă, în care vede posibilitatea manifestării imaginaţiei sale exuberante unită cu o virtuozitate tehnică a desenului şi culorii. Nerespectând niciun fel de reguli, în 1934 este exclus din grupul artiştilor suprarealişti, ceea ce nu-l împiedică să se considere singurul artist capabil de a capta "formele suprareale". Ca alternativă la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la propriul său stil ca "metodă paranoico-critică", pe care o defineşte drept "o metodă spontană a cunoaşterii iraţionale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante". Astfel, imaginile pe care pictorul încearcă să le fixeze pe pânză derivă din agitaţia tulbure a inconştientului (paranoia) şi reuşesc a căpăta formă numai datorită raţionalizării delirului (momentul critic).
- textul este preluat de pe wikipedia-
Exista pe lumea asta tot felul de persoane: care pun tot itmpul suflet in ceea ce fac, care stiu sa se bucure de tot ce le ofera viata, care apreciaza pana la cele mai mici gesturi, care isi bat joc de sansele de care au parte, care nu pot apecia si nu se pot bucura decat de cadouri scumpe, care au uitat ce inseamna si care sunt valorile adevarate, care se intorc, mai repede sau mai incet, mai greu sau mai usor spre ele, persoane carora nu le-a zambit inca noroc, dar ele continua sa zambeasca facandu-i in ciuda, si cate si mai cate.
Evident ca fiecare dintre noi a intanit macar unul din aceste tipuri. Personal..I've seen them all, si ce e mai grav, de multe ori majoritatea trasaturilor urate le regaseam intr-o singura persoana.
Este trist sa vezi cum toata lumea alearga, cum toti suntem intr-o graba continua, cum nu mai stim sa ne oprim si sa ni se faca mila de un batran peste care au trecut nenumarate greutati, si peste care trebuie acum, (cand ar trebui sa se bucure de tot ceea ce au realizat in viata lor, cand ar trebui sa stea si sa le povesteasca nepotilor cum era pe vremea lor) sa treaca si vanturi, ploi, numai pentru ca unii sunt prea ocupati de propria persoana pentru a le mai pasa de altcineva.
Este trist sa vezi persoane care plang dupa cineva si apoi isi bat joc de persoana respectiva cand o au din nou langa ei, este trist sa vezi cum odata cu trecerea timpul dispar si prieteni, si daca mai continui, ati zice ca suntem inconjurati numai de tristete.
Eu sunt una dintre putinele persoane ferite de toate acestea, si cand spun ferita nu ma refer ca stau intr-un glob de cristal si nimic nu ma atinge. Ferita, inseamna ca sunt inconjurata de persoane care stiu sa ma ajute sa imi fac viata frumoasa. Ii am pe parintii mei, care mi-au insuflat toate valorile dupa care ma ghidez astazi, care mi-au suportat cu stoicism nervii si mutrele adolescentei, si pe care ii respect si ii iubesc enorm; am prietenele, pe umarul carora am plans nopti in sir, cu care plangeam cot la cot cat una dintre noi avea drame existentiale, o am pe bunica, verisoarele, unchi, matusi, care de fiecare data cand ma vad au grija sa imi recladeasca atmosfera copilariei.
Si nu in ultimul rand il am pe Andrei prietenul meu cel mai bun, iubitul meu, viitorul meu sot ( oau , nu prea am zis asta pana acum de teama sa nu se strice totul), care m-a intregit-atat de simplu-, m-a ajutat sa ma regasesc, sa redevin eu, m-a echilibrat...Te iubesc
Daca m-as fi trezit doar cu jumatate de ora mai tarziu astazi, as fi avut o piscina in casa.
Ca orice oameni care se respecta ;)), inainte de a incepe iarna si inainte de a da drumul la calorifere, am hotarat cu Andrei sa chemam un instalator sa le curete, sa aeriseasca, sa faca tot ce trebuie ca sa avem si noi caldurica. Zis si facut, am aranjat, a venit omu`, s-a minunat de cum sunt tevile prin casa si intr-un final a dat verdictul: da, nu curatam nimic, caloriferele sunt bune, taiem tevile, le inlocuim si se rezolva tot.
Perfect. Toate bune si frumoase, in 3 zile reparatiile erau gata si noi asteptam cuminti sa ne dea caldura. Vineri ne anunta administratorul ca momentul mult asteptat a sosit. Calare pe calorifere sa ne bucuram de roadele muncii ( mai mult Andrei decat mine, ca el a stat cu instalatorul si a mai ajutat) asteptam... si asteptam... Din 4 calorifere reparate nu mergea decat cel din bucatarie. Ba mai mult, teava de la caloriferul din dormitor mai si picura la o imbinare, motiv pentru care pe ala a trebuit sa il oprim.
Sunam din nou la instalator, care ne informeaza ca vine duminica la prima ora. Era deja vineri seara, pana duminica nu mai era mult, mai ales k nu preconizam sa stam prea mult pe acasa- proasta preconizare, dar asta e alta poveste-. Duminica dimineata, instalatorul se infiinteaza foarte vesel la noi la usa. Ii aratam buba din dormitor, il invitam sa se incalzeasca cu noi in sufragerie, ii facem o cafea si il intrebam cum rezolvam. Raspunsul era evident, nush cum de nu ne-a dat si noua prin cap: 3 ciocane in teava din sufra, 2 in camera a treia, niste picatura la imbinarea din dormitor si gata nene.
Rezultatul: singurul calorifer care pornise de la inceput nu mai da caldura deloc si dormitorul....sa spunem ca daca m-as fi trezit doar cu jumatate de ora mai tarziu astazi, as fi avut o piscina in casa.
Concluzia: CE AR FI DACA LUMEA AR FACE DIN PRIMA CE TREBUIE??!!
P.S. In timp ce eu scriu post-ul, Andrei este, surpriza, din nou cu instalatorul, goleasca coloana de apa. :))
Pablo Ruiz y Picasso (25 oct 1881- 8 aprilie 1973) a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, una dintre figurile centrale , care a rupt definitiv sfera artistica cu conventiile stilului iuzonist si figurativ, dominant inca in timu Rensterii. Tablourile maestrului reprezinta jurnalul intim care ridica pe trepte inalte frumusetea si erotismul femeilor iubte.
Optzeci de ani de activitate artistică - pictură, sculptură, poezie - reflectă multilateralitatea creaţiei lui Picasso care trăieşte pentru artă şi prin artă.
"I hope the exit is joyful - and I hope never to return" - Frida.
Publicat de Alina Etichete: Fine Art
Frida Kahlo ( 6 iulie 1907-13 iulie 1954) a fost o pictorita mexicana, care a atins popularitatea internationala prin picturile ei viu colorate, intr-un stil influentat de cultura mexicana. Multe dintre lucarile ei sunt auto portrete, realizate dupa accidentul de tramvai pe care l-a avut in 1925. in urma acestui accident coloana ei vertebrala a fost rupta, clavicula la fel, si-a rupt si cateva coaste, pelvisul, 11 fracturi la piciorul drept, umar dislocat. O tija de fier i-a patruns in abdomen perforandu-I uterul , ceea ce i-a distrus sistemul de reproducere .
Fascinant la ea este modul in care a luptat pentru a-si reveni. A suferit 35 de operatii si desi, recuperata, (la modul ca putea din nou sa mearga), trecea periodic prin dureri chinuitoare care ii aminteau in permanenta de accidentul suferit. Dupa acest accident intreaga ei atentie s-a orientat spre pictat iar operele ei sunt oglinda tuturor starilor, tuturor etapelor prin care a trecut. Parte din ele sunt pictate in perioada in care ea avea corpul imobilizat in ghips si redau starea ei dupa accident si perceptia ei de atunci asupra vietii. Din cele 143 de lucrari, 55 sunt auto portrete.
Desi era cunoscuta ca pictorita, si-a dobandit notorietatea dupa 1970. Casa ei din Coyocan, Mexic , este acum un muzeu, donat de Diego Riviera dupa moartea ei din 1954.
Fascinant la ea este modul in care a luptat pentru a-si reveni. A suferit 35 de operatii si desi, recuperata, (la modul ca putea din nou sa mearga), trecea periodic prin dureri chinuitoare care ii aminteau in permanenta de accidentul suferit. Dupa acest accident intreaga ei atentie s-a orientat spre pictat iar operele ei sunt oglinda tuturor starilor, tuturor etapelor prin care a trecut. Parte din ele sunt pictate in perioada in care ea avea corpul imobilizat in ghips si redau starea ei dupa accident si perceptia ei de atunci asupra vietii. Din cele 143 de lucrari, 55 sunt auto portrete.
Desi era cunoscuta ca pictorita, si-a dobandit notorietatea dupa 1970. Casa ei din Coyocan, Mexic , este acum un muzeu, donat de Diego Riviera dupa moartea ei din 1954.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
