Moşul a fost foarte darnic cu Andrei şi cu mine şi ne-a adus mult râvnitul LCD :)
Am plecat de la ideea că vom lua unul de 56 de cm. Ajungând în magazin, ne-am dat seama că e cam mic şi am trecut la unul de 66 şi apoi, timid, de pe după un raft, ne-a făcut cu ochiul EL: LCD Samsung cu diagonala de 81!!!! Nu i-am putut rezista şi l-am luat acasă. Pe drum ne tot gândeam că e prea mare, că am luat un monstru şi că nu se încadrează, însă când am ajuns acasă, am fost încântaţi. I-am făcut o probă cu Ioana şi cu Adi şi dintr-o dată, concertul lui Michael Buble a căpătat o dimensiune nouă :)
Pentru că stătea sărăcuţul pe jos, sâmbătă, cât Andrei a fost la muncă, mi-am luat inima în dinţi şi am plecta spre Ikea să îi cumpăr un suport. Evident că am plecat, pe langă comoda pentru el şi cu nişte rafturi şi alte mărunţişuri...că doar nah... ai ce cumpăra pe acolo. Noroc cu Delia că a fost cu mine, pentru că altfel nu ştiu cum mă descurcam.
Aseară am văzut primele filme, am băut ceai şi am mâncat biscuiţi...exact atmosfera pe care ne-o doream de sărbători.
O să revin cu poze, însă mai întâi îl aşteptăm pe tata să ne tragă un cablu de antenă mai lung şi să ne ajute cu rafturile.
Pregatiti Ghetutele...Vine Mos Nicolae
Publicat de Alina Etichete: Mos Nicolae, Sărbători, Special, vacanta
Sfantul Nicolae
Sfantul Nicolae, patronul Greciei, Rusiei precum si al multor orase din Apusul Europei, este unul din cei mai populari sfinti ai crestinatatii. Datorita multelor minuni pe care le-a savarsit atat in timpul vietii, cat si dupa trecerea la cele vesnice, el este supranumit si "Facatorul de Minuni" (Taumaturgul).
Data nasterii sale este necunoscuta, si nu exista o biografie detaliata a vietii sale. Totusi, se cunoaste data mortii sale care este 6 Decembrie, neexistand insa un consens asupra anului, care dupa unii cercetatori ar fi 345, iar dupa altii 352.
Traditia Bisericii spune ca Sf. Nicolae s-a nascut intr-o familie bogata in Parara (Asia Minor). La moartea parintilor sai, Nicolae a devenit preot si s-a lepadat de toata averea sa, pe care a daruit-o saracilor si a plecat in pelerinaj in Palestina si Egipt.
La intoarcerea acasa, poporul l-a intampinat si l-a ales Arhiepiscop de Myra.
Povestea lui Mos Nicolae
Seara lui Mos Nicolae
In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.
De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.
Cine e Mos Nicolae
Cunoscut in Transilvania si sub numele de Sin-Nicoara, Sfintul Nicolae este cel mai popular sfint in Ardeal. Sarbatoarea lui a generat un adevarat folclor, de la darurile de ”Mos Neculai” si pina la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. Nascut in cetatea Patara din tinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (in limba greaca ”biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le facea. Dupa ce i-au murit parintii, Nicolae si-a impartit averea saracilor si a intemeiat manastirea Sionului de linga Mira, capitala Lichiei, calatorind ca prelat la Ierusalim.
Crestinii acelor timpuri au pastrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viata a unui corabier cazut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugaciune si post, a furtunii de pe mare s.a.). In ultima parte a vietii s-a retras la manastirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost inmormintat la 6 decembrie 352. Dupa opt ani, imparatul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, in cartierul Vlaherne, cu hramul numelui sau. Ducindu-se vestea ca din mormintul sau izvoraste mir, crestinii din intreaga lume au facut pelerinaj, vindecindu-se de boli incurabile.
Din veacul al XIX-lea, mina dreapta a Sfintului Nicolae se pastreaza la Biserica Sf. Gheorghe Noi din Bucuresti, unde se gaseste si mormintul Sfintului voievod martir Constantin Brincoveanu cu cei patru fii ai sai. Numeroase biserici din tara si mai ales din Ardeal au hramul Sfintului Nicolae.
Le Père Fouettard In Franta, Sfintul Nicolae este insotit de un personaj pe care oamenii din Metz il dispretuiesc. Pina in 1552, Mos Nicolae venea singur pe 6 decembrie si aducea jocuri si dulciuri copiilor cuminti, dar si celor mai putin cuminti. In anul acela, Imparatul Carol al V-lea a asediat orasul Metz. Messienii au fost nevoiti sa ceara ajutor regelui Frantei pentru a face fata asediului care a tinut, cu toate acestea, pina in ianuarie 1553. Breasla tabacarilor a inventat chiar in timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i imbarbata pe locuitorii din Metz. Personajul il reprezenta pe Carol al V-lea si purta cu el un bici cu care incerca sa pedepseasca tinerii si tinerele, alergindu-i pe strazi. Anul urmator, pentru a se bucura de libertate, breasla a reinnoit ideea acestui personaj urit, dezagreabil. Trecerea lui prin oras coincide oarecum cu aceea a Sfintului Nicolae.
Anii au trecut si, cu timpul, a devenit un obicei ca Sfintul Nicolae sa aduca dulciuri, iar caricatura lui Carol al V-lea sa apara pedepsind copiii neascultatori cu nuielusa usturatoare. Oameni pasnici, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea si l-au botezat Père Fouettard (mosul care vine cu biciul) pe cel care-l insotea pe Mos Nicolae, patronul copiilor.
Imaginea acestui personaj s-a raspindit putin cite putin spre Nord si astfel Père Fouettard a fost acceptat in Germania, Olanda, Belgia, rezolvind uneori problemele educative ale unor parinti, prin aparitia sa, care speria copiii neascultatori. Ideea nuielusei care pedepseste a ajuns pina pe meleagurile noastre.
Ce aduce Mos Nicolae
La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe linga dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Sfintul Nicolae si aghiotantul sau Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai. Desi in crestinism s-au pierdut aceste povesti, in constiinta oamenilor ele au ramas prin existenta unor personaje cum ar fi Sfintul Nicolae si Mos Craciun.
La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. In districtul german Berchtesgaden, 12 tineri imbracati in paie si avind masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfintului Nicolae, sunind din talangi. Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte, tinerii dau gazdele afara facindu-se ca le bat, un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savirsite. Si in Germania, Sfintul Nicolae vine cu un aghiotant care poarta nume diferite. Sfintul Nicolae are aici un sac in spate si un bat in mina, in timp ce aghiotantul este o fiinta inspaimintatoare.
In Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac in spinare si este purtat de reni. Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranta ca aceasta va fi mincata de elfi, personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri.
Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sint aduse de ingeri.
In Siria, cadourile vin cu o camila tinara in data de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana, despre care se crede ca a refuzat sa-i conduca pe intelepti la Bethleem cind acestia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana isi petrece timpul mergind din casa in casa pentru a-l gasi pe Copilul Hristos.
Alte ipostaze ale Sf. Nicolae
O alta ipostaza a Sf. Nicolae este cea de iscoada la diavol. Se spune ca Dumnezeu a facut un contract cu Necuratul ca cei vii sa fie ai lui Dumnezeu, iar cei morti, ai lui Necuratu’. Vazind insa Dumnezeu ca e rau, a trimis pe Sf. Nicolae sa intrebe cine poate sa ia contractul acela de la Necuratul. Si a stat Sf. Nicolae treizeci de ani la poarta iadului, pina a reusit sa puna unui drac intrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a raspuns: ”Numai acel ce se va naste din Duh Sfint va putea sa-l ia”. Dumnezeu a trimis duhul sau de s-a nascut Hristos. Cind a implinit Hristos treizeci de ani, a mers si a luat contractul si de atunci au ramas oamenii sa fie judecati dupa pacatele lor. Iarna incepe in noaptea de Sf. Nicolae Expresia populara ”S-a dat Sf. Nicolae jos din cui” are radacini in credinta ca sfintul ii ajuta pe hoti in ispravile lor si exprima faptul ca parintii ameninta copiii obraznici, aratind nuiaua doar cu degetul.
Tot in popor se spune ca iarna incepe la Sf. Nicolae. Mos Nicolae este batrin si are barba alba, iar in aceasta zi Mosul isi scutura barba, deci trebuie sa ninga. In aceasta zi, se spune: ”A intinerit Sf. Nicolae”. De regula, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zapada care cade in luna decembrie, si se spune ca daca Sf. Nicolae a venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adica va intoarce iarna. In ziua de Sf. Nicolae incepe ziua sa se mareasca: ”La Sf. Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cit se intoarce puiu-n gaoace”, zice poporul. De ziua lui se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi in apa pentru a inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.
Sursă 1
Sursă 2
1816: James Monroe devine cel de-al cincilea preşedinte al SUA
1864: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a promulgat Codul Penal, alcătuit după modelul Codului Penal francez şi al Codului Penal prusac, având la bază şi unele legi penale autohtone
1888: A apărut la Bucureşti Fântâna Blanduziei, foaie literară, politică şi săptămânală sub direcţia lui Mihai Eminescu. Motto–ul revistei este versul eminescian "Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul"
1940: Este semnat, la Berlin, "Protocolul asupra colaborării româno–germane la realizarea unui plan de 10 ani pentru refacerea economiei româneşti", unul din principalele instrumente pentru pătrunderea capitalurilor germane în industria românească. România devenea un important furnizor de materii prime şi cel mai mare furnizor de produse agricole al celui de–al treilea Reich.
1996: A fost inaugurată filiala din România a companiei Microsoft
Jessica Alba a fost selecţionată ca noua imagine Campari. Ca o primă activitate: un pictorial hot pentru calendarul 2009. Iată şi câteva imagini.
Nici nu zici că a născut acum jumătate de an.
Enjoy! :)
*poze via Apropo
"Noua Ordine Mondială se pare că se ţine tare. Cea mai sigură şi rapidă cale de a o instaura este o criză financiară. Sună familiar? Congresmanul american Ron Paul dezvăluie planul "Elitei" de a provoca o criză economică globală.
Ron Paul, congessman şi candidat la preşedenţia SUA, a avertizat încă din 2007 ca în curând dolarul nu va mai valora nimic, lucru ce va duce la prăbuşirea economiei mondiale, accelerarea inflaţiei şi creşterea preţului petrolului."
Este începutul unui articol legat de criza financiară. Am auzit cu toţii atât de multe despre criză şi părerile sunt, ca de obicei împărţite. Personal, sunt convinsă că a fost comandată, trebuia să aibă şi Obama ceva de făcut şi ce îl poate face să crească şi mai mult în ochii Americanilor şi a întregii lumi, decât salvarea ei de la înfricoşătoarea criză financiară?!
Mai jos o să redau câteva fragmente din articol.(este foarte mare şi nu are sens să îl reproduc pe tot.) Dacă vreţi să îl citiţi pe tot, îl găsiţi aici.
"Pasul următor în această criză va fi ca elitele să pozeze în salvatori, oferind populaţiei, chipurile pentru a-i proteja siguranţa, soluţii care de fapt o vor înrobi şi mai tare, adică control, forţe de poliţie mai numeroase etc. Acelaşi lucru s-a petrecut şi la ultima criză economică din anii '20. Populaţia a intrat în panică, în loc să îşi dea seama că Federal Reserve este responsabilă de crearea unei himere."
"La New York exista un contor electronic care îi avertizează pe americani asupra gradului de îndatorare al ţării lor. Datoria naţională SUA a depasit în octombrie 2008, 10.000 de miliarde de dolari.
Datoria naţională reprezintă suma de bani pe care un stat (adică cetăţenii lui) o datorează faţă de creditorii săi (care pot fi persoane private, companii sau bănci - de exemplu Banca Mondială)."
"Oraşele care figurează în topul globalizării sunt şi cele mai afectate din punct de vedere al falimentelor şi al şomajului din industria financiară.
În marile centre urbane se află epicentrul crizei actuale. În faza a doua a crizei, pe măsură ce aceasta se extinde către industrii, criza va atinge şi marile centre industriale."
"9 iunie 2008 – Preşedintele Băncii Federale din New York, cere implementarea unui organism unic de control al băncilor de pe întreaga planetă.
25 septembrie – Jeffrey Garten, membru CFR, cere crearea Autorităţii Monetare Globale (Global Monetary Authority, GMA)
13 octombrie – Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cere "o nouă arhitectură financiară mondială pentru o eră globală"
15 octombrie – Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei cere un "guvern financiar mondial"
"David Rockefeller recunoaşte că face parte din conspiraţia care a pus la cale globalizarea"
Post weekend
Publicat de Alina Etichete: De-a lungul timpului, Distractii de weekend, Little tiny bitsEh...bine zice vorba aia că tot ce-i bun nu ţine mult. Extrem de bine-venit weekend-ul acesta prelungit, deşi nu am avut activităţi spectaculoase: am fost la ziua lui Adi,ne-am plimbat, am văzut filme şi am stat la palavre cu Delia, căci Andrei a lucrat şi duminică şi ieri. Însă de dimineaţă când a sunat ceasul eram atât de buversată, nu înţelegeam ce se întâmplă. Aveam impresia că am stat atât de mult acasă încât m-am dezobişnuit de trezitul de dimineaţă. După câteva snooze-uri bune am reuşit să mă ridic din pat şi să mă pregătesc de muncă. Pentru prima dată, după mult timp, am reuşit să mă detaşez cu adevărat de job şi să mă relaxez, fără să mă gândesc la dead-line-urile pe care trebuie să le recuperez, la articolele care trebuie terminate, la nimic legat de muncă, însă în momentul în care a sunat ceasul toate aceste gânduri mi-au cotropit, cu o viteză uimitoare, mintea.
Bine măcar că săptămâna asta va fi mai scurtă şi că la sfârşitul ei voi putea spune că au mai rămas 2 până la concediu.
Aşa cum v-am promis, iată ce s-a întâmplat, de-a lungul vremii, pe 2 decembrie:
1409: Este deschisă Universitatea din Leipzig
1492: Descoperirea Insulelor Haiti de către Cristofor Columb (n. 1450- m. 1506)
1697: A fost deschisă catedrala londoneză "Sf. Paul"
1804: La Catedrala Nôtre Dame din Paris, Napoleon Bonaparte a fost încoronat Împarat al Franţei (1804-1814 şi 1815) de către Papa Pius al VII-lea
1823: "Doctrina Monroe". Preşedintele SUA, James Monroe, prezintă în faţa Congresului această linie politică, potrivit căreia, SUA nu au nici o pretenţie de amestec în afacerile interne ale statelor europene, opunându–se în acelaşi timp extinderii sistemelor politice ale acestor state asupra continentului american
1845: A luat fiinţă la Paris "Societatea studenţilor români", în frunte cu Ion Ghica, C.A., Rosetti şi Scarlat Vârnav
1848: Încoronarea lui Franz Joseph I de Habsurg, împarat al Austriei (1848-1916) şi rege al Ungariei din 1867
1852: Napoleon III devine Împarat al Franţei
1901: A apărut la Bucureşti revista literară săptămânală "Sămănătorul" sub conducerea lui George Coşbuc şi Al. Vlahuţă
: King Camp Gillette a inventat primul aparat de ras cu lama dublă, care îi poartă numele
1915: Albert Einstein publică teoria relativităţii generalizată
1942: La Universitatea din Chicago (SUA), a fost efectuată prima explozie nucleară în lanţ controlată
O săptămână cât mai uşoară
Iată câteva evenimente importante care au avut loc pe 28 Noiembrie de-a lungul timpului
1520: Exploratorul portughez Ferdinand Magellan a trecut prin strâmtoarea de la sudul Americii de Sud, care-i poarta numele.
1812: Bătălia de la Berezina, cu înfrângerea trupelor lui Napoleon
1877: Căderea Plevnei. După încercarea nereuşită de a sparge încercuirea Plevnei, generalul Osman-Paşa s-a predat generalului Mihail Cerchez şi a semnat capitularea armatei turce.
1919: România semnează la Washington o serie de acorduri internaţionale cu privire la stabilirea zilei de lucru de 8 ore şi a săptămânii de lucru de 48 de ore în stabilimentele industriale, vârsta minima de admitere a copiilor în muncile industriale, lucrul de noapte al femeilor şi copiilor, munca femeilor înainte şi după naştere
1920: A apărut la Bucureşti săptămânalul Adevărul literar şi artistic, continuator al Adevărului ilustrat. Fondator: Constantin Mille
1943: Premierul britanic Winston Churchill, preşedintele american Franklin Delano Roosevelt şi dictatorul sovietic Stalin s-au întrunit la Teheran (Iran)
1969: The Rolling Stones îşi lansează albumul Let It Bleed
1989: Revoluţia de Catifea: În Cehoslovacia încep negocierile între Forumul Civic şi administraţie
M-am gândit ca în fiecare zi să caut şi să împărtăşesc cu voi evenimente importante petrecute în acea zi de-a lungul timpului, sau semnificaţiile zilei respective.
Ah...şi offtopic: cea mai tare chestie pe ziua de astăzi: mă uitam de dimineaţă pe National Geographic la un documentar despre nişte triburi de prin Africa şi ritualurile prin care trec tinerii, când ăşi schimbă statutul de războinic şi devini înţelepţi. Şi era foarte frumos cum se pregăteau ei, cum trăiau întregul proces, cât de greu le era să se despartă de podoabele din păr(pentru că una dintre condiţii era să se tundă la chelie)ei fiind recunoscuţi pentru frumuseţea bijuteriilor, a podoabelor pe care şi le confecţionează. Şi, la un moment dat, uitându-mă mai cu atenţie(poate că atunci reuşisem să mă trezesc cu adevărat) văd că unul dintre ei are ceas la mână.... Mă gândesc că poate a fost atras de el, l-a primit de la unul dintre cei din echipa trimisă să filmeze etc. Urmărind acest "fenomen" reaţizez că în proporţie de 90% din "băştinaşii" filmaţi aveau ceasuri la mână......Dezamăgire totală...oare câte dintre documentarele pe care le vedem sunt trucate?
Fraţilor, acesta nu este finalul. Ia uite cu cei idei mai vin oamenii....
Deşi mulţi se gândesc ce vor face anul viitor, îşi fac un plan de bătaie, eu vă provoc să vă gândiţi la următorul lucru: ce vreţi să mai faceţi până la sfârşitul acestui an? Nu se pun activităţile de sărbători, gen, vreau să fac sarmale(decât dacă nu ai mai făcut asta în viaţa ta), vreau să îmi iau brad etc.
Eu ştiu:
1. vreau să merg neapărat la patinoar
2. vreau, împreună cu Andrei, să ne cumpărăm Wii
3. vreau să ajung pe la Câmpina şi la Breaza
4. vreau să profit de timpul liber pe care o să îl am în concediu şi să zăbovesc prin Cărtureşti, mai hrănim puţin şi spiritul
5. vreau să apuc să citesc o dată materia pentru master pentru că din ianuarie încep examenele
Iubesc Crăciunul...Întotdeauna a fost aşa. Atmosfera sărbătorilor de iarnă reuşeşte tot timpul să îmi schimbe starea de spirit. oricât de obosită, supărată sau tristă aş fi, când se apropie sărbătorile uit de toate. Deja afară miroase a iarnă şi pe mine încep să mă cuprindă sentimente mai bune, încerc să nu mai judec pe nimeni, să trec mai uşor peste nepăsarea unor oameni, peste felul lor de a fi care nu coincide cu ceea ce speram eu şi să mă bucur de cei care îmi sunt cu adevărat aproape, no strings attached...
Piesa de rezistenţă este, evident, bradul:
De pus prin casă:
Băi nene, urăsc zilele de genul ăstora. Urăsc când afară este superb şi eu sunt captivă în birou, fără nimic de făcut. Urăsc faptul că nu mă pot ridica să plec, să cutreier străzile şi să fac poze cu Andrei.
Îmi vine să urlu că nu mă pot duce să mai admir puţin restaurantul sau că nu îmi pot stabili diverse întâlniri să îmi găsesc decoraţiunile potrivite pentru scaune şi mese.
Pe voi, toţi cei care puteţi face ce vreţi, care vă puteţi bucura de frumuseţea zilei de azi, vă felicit!
Mulţumesc,
O zi bună,
Alina Bocanu
Account Executive
Spre sfârşitul anului toată lumea trage linie şi adună, scade, ajunge la o concluzie. În ceea ce priveşte evenimentele de peste an, acest lucru se concretizează în presă prin diverse topuri: cele mai bine plătite vedete ale anului, cele mai dificile momente din 2008, cele mai dure scandaluri, cele mai şocante despărţiri etc.
Ca să ne convingem că topul este făcut corect, ni se dau şi caracteristicile unui Superbrand:
- companie cu performanţe foarte bune în domeniul în care activează
- companie cu produse şi servicii de foarte bună calitate
- companie cu o reputaţie excelentă
- companie de încredere
- companie solidă şi stabilă din punct de vedere financiar
- companie foarte cunoscută
Căutând poze drăguţe, postere pe care merită să le pun în ramă, am dat peste un site plin cu reclame vechi. Răsfoind puţin, am observat că şi atunci existau reclame extrem de prost inspirate(nu că aş fi crezut că totul era perfect).
Încă de atunci oamenii puneau extrem de mult accent pe felul în care femeile arată şi încurajau diverse metode prin care ea să arate altfel decât de obicei, metode care să o aducă la nivelul standardelor de frumuseţe de atunci.
Mai mult, şi ei promovau metode şi produse care nu erau- şi nu sunt nici acum- sănătoase.
Enjoy!
Univers virtual
Publicat de Alina Etichete: Ciudatenii, De dimineata, Gen...Comunicare, Little tiny bits, StiriÎnainte să plec spre birou am auzit la TV o ştire care m-a tulburat. Şi anume, se pare că o tipă din Marea Britanie a băgat divorţ deoarece soţul ei o înşela cu un personaj virtual din jocul "Second Life". De fiecare dată când aud poveşti de genul ăstora, legate de jocurile pe calculator, nu pot să nu mă întreb de ce ar vrea oamenii să trăiască într-un univers paralel. Chiar au experimentat tot ce era pe pământul ăsta de experimentat şi au nevoie de noi provocări pe crae le pot găsi numai într-o altă dimensiune?
Sincer, mă îndoiesc.
Bărbatul din ştire a motivat infidelitatea prin faptul că nu mai obţine ce vrea de la nevasta lui. Aloooooo!!!!!! Suntem în era comunicării, mai avem puţin şi cumpărăm telefoane mobile şi câinilor de companie, avem internet pe laptop, pe calculator acasa, pe mobil, am inventat telefonul cu 2 cartele ca să nu ne mai cărăm cu 2 telefoane în buzunar şi noi nu suntem capabili să purtăm o discuţie cu jumătatea noastră să rezolvăm problemele de cuplu, trebuie să ne logăm la astfel de jocuri cretine pentru a evada. Este cea mai mare prostie ever. Astfel de jocuri nu fac decât să te îndepărteze de oamenii dragi ţie, de prieteni, de familie, îţi mănâncă ani din viaţă- şi nu exagerez- şi te ţin departe de tot ce ai putea să experimentezi în lumea reală.
Voi v-aţi da viaţa de aici pe una într-un univers virtual?
Cred că am mai scris pe undeva despre acest subiect, însă mă lovesc din ce în ce mai des de situaţii care corespund descrierii.
Despre ce vorbesc? Despre oamenii prefăcuţi, parşivi, despre oamenii care vor să pară mai mult decât sunt, despre cei care se dau deştepţi şi de fapt nu au un minim de cunoştinţe.
M-am săturat până peste cap de persoane care vorbesc ceva, uită ce au spus, sau se răzgândesc dar pe tine uită să te anunţe, moment în care tot tu eşti vinovat că nu i-ai anticipat gândurile. Urăsc să fiu tratată cu superioritate de către persoane care în realitate nu îmi sunt superioare decât prin statutul privilegiat pe care îl au... Substanţa nene, asta e importantă...
Îmi cad greu la stomac persoanele care se chinuie atât de mult să pară că deţin controlul asupra tot ce este în jurul lor, că au absolut tot ce le trebuie, adică persoane care pozează în ceea ce nu sunt, pentru că în fapt, cu ele, superficilitatea este la ea acasă. Mai mult, de ce ai vrea să spui tuturor că ai primit nu ştiu ce cadou scump sau că iubitul tău are un mega apartament liber când, în fapt, nu ai primit nimic, ţi-ai cumpărat singură pentru că iubitul tău e prea ţăran şi oportunist ca să facă gesturi altruiste şi tu eşti mult prea fraieră că mai stai cu el...apoi, apartamentul este de fapt al mătuşii iubitului, de asta tu nu l-ai văzut niciodată şi de asta nu vă puteţi muta acolo şi trebuie să staţi în cpntinuare cu părinţii!
De ce să pari altceva decât eşti? Asta este motivul pentru care, la un moment dat rămâi singur, fără prieteni lângă tine, pentru că nu poţi minţi la nesfârşit...este obositor, consumi multă energie, faci riduri şi îmbătrâneşti urât(şi la propriu şi la figurat).
Ce ar fi dacă într-o zi v-aţi da jos masca pe care o purtaţi? Sau s-a mulat atât de bine încât nu vă mai găsiţi trăsăturile iniţiale?
De când era mică îmi plăcea foarte mult să desenez şi nu orice, ci în special tot felul de haine. Îmi doreacm foarte tare să devin designer, însă lipsa totală de talent în ceea ce priveşte desenul a reprezentat un factor decisiv în alegerea profesie. Însa, acum, pot sa fac ce combinaţii de haine vreau fără să îmi fac probleme de faptul că modelele mele au ochii asimetrici sau picioarele incredibil de strâmbe şi corpul pătrăţos.
Iată primele două încercări...Be gentle, m-am distrat puţin în pauză, la birou :)
Dacă-i bal, bal să fie... For all you "ladies" out there ;))
Ţapinarii- Eşti frumoasă
Eşti frumoasă...dar te strică faţa
Te strică ochii, nasul şi mustaţa
Eşti naşparlieeeee rău...rău rău
Am întalnit o dată pe stradă o fată
Era întuneric...întuneric
Avea şi craci şi ţîţe şi cur
Şi-aş vrea şi eu o bucată din ele...astă seară
Dar fata se întoarce cu faţa...
Eşti frumoasă...dar te strică faţa
Te strică ochii, nasul şi mustaţa
Eşti naşparlieeeee rău...rău rău
Declaraţie de dragoste fac acum pentru tine
Chiar dacă m-ai surprins cu pantalonii în vine
şi cu mâna dreaptă uşor tremurând
Te caut,te gasesc,te surprind pentru c-am stat la pândă
În final te cuceresc cu firea mea poetică
La noapte rezolvam probleme de etică
Dar te strică faţa
Te strică ochii, nasul şi mustaţa
Eşti naşparlieeeee rău...rău rău
Am plecat aseară de-acasă cu cruciuliţă,apă sfinţită şi busuioc
Am luat şi o apă...o apă spirtoasa,usturoi şi un preşedinte...de bloc
Eşti frumoasă...dar te strică faţa
Te strică ochii, nasul şi mustaţa
Eşti naşparlieeeee rău...rău rău
Faptul că am ajuns mai devreme astăzi la birou(trebuia să am o prezentare de la ora 10 şi nah...să mai citesc puţin, însă s-a reprogramat...nu se ştie când...dar despre asta în alt post) are şi o parte buna: imi beau ciocolata calda în linişte, mă delectez cu Dobro şi Craioveanu pe Guerilla şi, evident, am timp să răsfoiesc în linişte blogurile şi paginile de net pe care le frecventez.
Intrând pe blogul lui DaDa am văzut ceva ce m-a şocat. Check it out!
Ei bine....asta le intrece pe toate. OK, înţeleg că bărbaţii se îngrijesc din ce în ce mai mult,perfect, sunt pro igienă, pot să îi înţeleg şi pe cei care se epilează, care îşi fac manechiura, tratamente faciale etc., însă asta chiar nu o pot accepta.
Pentru că m-am săturat de câte accidente auto aud la TV şi nu numai( tocmai ce am fost martoră acum 2 seri la unu, minor, care însă putea fi un dezastru dacă maşina şi tramvaiul nu porneau de la stop şi aveau viteză), pentru că m-am săturat de şoferii grăbiţi şi neatenţi, de teribiliştii din trafic şi de toţi nebunii care sunt pe şosele, am căutat câteva spoturi din campaniile sociale care militează împotriva vitezei. Dacă ale noastre nu ne fac să reacţionăm , poate că ar fi mai bine să le difuzăm pe ale lor... ATENŢIE! IMAGINILE SUNT DURE!
Acesta este unul dintre spoturile de la noi:
Mai multe aici.
Şi un spot din afară:
Altele găsiţi aici
Care dintre ele are un impact mai mare!?
Pentru cei care încă nu şi-au luat permisul şi vor să se apuce de şcoala de şoferi, contact me, să vă dau un instructor bun. :)
Simplu si direct: La mulţi ani, să ne trăiesti, să te avem tot timpul pe lângă noi!
Şi vezi ce ne pregăteşti sâmbătă bun :)
Te iubesc!
Patrice- Dove of Peace
Excuse me sir, you have a licence for that war /
Raising Sodom and Gomorrah but what about tomorrow /
Hey Mr. President you never present no evidence /
When it is fully evident that your habit needs betterment /
Yes I know who you are but could you please breath in this bag /
And now let me see how straight a line you walk /
How come you slur your speech like your words are out the reach /
See people like you just don’t practice what they preach /
You say the people shall not kill /
When you have blood on your hands /
You say the people shall not steal /
When you just talk what you can /
Why can’t you keep it real /
Why can’t you just come straight /
I wonder how you sleep /
Or if one day you will break /
Chorus :
We’ve got to reach up as high as we can reach /
Teach those with guns the power of speech /
Remove the bullets from the breach /
And feather a nest for the dove of peace /
Gather the nest it’s in our own interest /
Tell me who wants to see that the red button being pressed /
See there’s war un the east and there’s war in the west /
They say god bless us there’re saying god bless U.S /
Why not invest the same amount of interest /
In same other places where the oil doesn’t rest /
All people are blessed and this life is a test /
I make just one request let us clean up this mess /
Chorus
Is it drug that we take the doctrines in our head /
I know we’re not like that I know we’re not all bad /
We like to see children play see them o.k /
Whatever happens why take that away /
Chorus
Ajunge Mos Craciun in Somalia ... Il vede pe unu' slab rau, rau de tot. Il intreaba: - De ce esti asa de slab, fiul mosului?! - Pai, nu am mancat nimic de nu stiu cate luni!... - N-ai mancat?!!!! Nici cadouri nu primesti...
Grele bagajele ;))
Florin Piersic...Jr de această dată
Publicat de Alina Etichete: Advertising, Gen...Comunicare, SpoturiReclama în care apărea Florin Piersic, reclamă pentru zahărul "Lemarco", a fost un eşec total. Toată lumea a zis că este extrem de scârboasă şi îl înjoseşte foarte tare pe actor.
Acum, Juniorul a zis să îşi încerce şi el norocul, tot pentru Lemarco, de această dată brun. Oare acest spot va avea mai mult succes?
Dacă nu l-aţi văzut până acum, iată-l. Vizionare plăcută!
Când am citit poezia un singur lucru mi-a venit în minte...am vrut să scriu imediat despre asta, însă m-am luat cu altele şi nu am avut timp.
În fotbal a existat "generaţia de aur", la fel şi în gimnastică. Au fost foarte mulţi oameni care au avut ceva de spus şi cu care nu îţi era ruşine pentru că avea performanţe excelente pe domeniile specifice.
Însă astăzi, când deschid televizorul, nu o văd decât pe Simona Senzual care se cearta cu Baron pe numele de "senzual", pe Mihaela Rădulescu care este penibilă, mimează o lejeritate şi un non-conformism obositor şi tot felul de Andre wanna-be care dau din fund de la 14 ani.
Evenimentele care adună cele mai multe persoane astăzi sunt nunţile diverselor "vedete". În tot acest timp galeriile de artă sunt goale, teatrele sunt dărâmate...
Oare chiar asta este soarta generaţiei noastre?
Din nou, noi
de Nichita Stănescu
Bun, dar cu noi cum rămâne ?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi...
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.
Dar noi, dar cu noi ?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zapadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.
Noi trăim, cu noi cum rămâne ?
S-a hotărât ceva ?
S-a hotarât ?
Când anume şi ce anume ?
Suntem, dar ne este urât !
Aseară mi-am cumpărat cea mai frumoasă pereche de ghetuţe şi, evident, deşi este destul de cald afară, nu am rezistat tentaţiei şi le-am încălţat. Aprecierile de la colegele de birou nu s-au lăsat mult aşteptate, ceea ce m-a făcut să mă simt foarte bine. Starea de spirit şi poza pe care am primit-o pe mail m-a inspirat pentru următorul articol din categoria "Making Of". Dacă ieri am prezentat istoria IKEA, un brand accesibil majorităţii, astăzi trecem de partea celor privilegiaţi şi cercetăm puţin istoria apei minerale exclusiviste EVIAN.
Evian este un brand francez de apă minerală care îşi are sursele lângă Évian-les-Bains, partea sudică a lacului Geneva.
Astăzi Evian este deţinut de Danone Group, o multinaţională franceză. Lansată în SUA în 1978,Evian a aterizat direct pe mesele celor mai selecte restaurante, lounge-uri şi hoteluri din New York şi evident, la Hollywood. Pe lângă apa minerală, grupul Danone foloseşte brandul şi pentru promovarea unor produse de îngrijire a tenului. Mai mult, au deschis o staţiune, în Franţa, care poartă acelaşi nume.
Cum a început totul? Cu o plimbare, pe care Marchizul de Lessert a făcut-o în vecinătatea izvorului Sf. Ecaterina( Saint Cathrine). Marchizul avea probleme grave de sănătate şi după ce a băut apă regulat de la acest izvor, a susţinut cu tărie faptul că sănătatea i s-a îmbunătăţit. Astfel, medicii au început să prescrie, drept medicament, apa din izvorul miraculos. Proprietarul pământului de unde izvora apa a profitat de aceasta întâmplare şi s-a decis să o comercializeze.
În 1826 Ducele de Savoz şi-a dat permisiunea ca apa din izvor să fie îmbuteliat şi astfel, în 1829 a fost înfiinţată prima com panie de apă minerală, Société des Eaux Minérales
1908: Apa Evian a început să fie comercializată în recipiente de sticlă confecţionate la fabrica de sticlă Souchon-Neuvesel
1969: A fost lansată prima sticlă de plastic.
1970: Grupul BSN,numit astăzi Danone Group,a preluat controlul total al brandului Evian.
1995: Evian a optat pentru sticle de plastic care se pot strânge uşor.
2001: S-a lansat gama cosmetică Evian.
Apa Evian are un target bine definit şi masa de oameni o percepe ca atare: un produs accesibil doar celebrităţilor, persoanelor înstărite. Acest lucru este întărit în fiecare an, înainte de sărbătorile de iarnă când Danone Group alege un designer pentru a crea o nouă imagine pentru sticla de apă, imagine care apare în ediţie limitată.
Mai jos sunt câteva dintre modelele apărute de-a lungul anilor. Pentru 2008 designer-ul ales a fost Jean Paul Gaultier.
Personal, mi-au plăcut mai mult cele de anul trecut... captau mai bine spiritul sărbătorilor. Oricum,îmi menţin părerea despre astfel de produse, sau mă rog, pentru majoritatea din categoria exclusive. Sunt făcute doar pentru a lua banii fiţoşilor...Preţurile exagerat de mari de multe ori nu se justifică, deoarece calitatea nu este extraordinară. La fel şi cu această apă de 10 lei sticla de 0,33...acelaşi gust...poteleşte setea însă alimentează şi fiţele :)
Ce urmează după zugrăvit şi curaţeniei? Evident, aranjat lucrurile prin casă. Şi ca să îţi vină inspiraţia, mai citeşti şi câteva reviste de specialitate. Exclamaţiile nu au încetat să apară:
- Oau...păi şi noi avem comodă aşa...
- Iubituuuu, ia uite, ăştia din apartamentul şic din Roma au pat ca al nostru!
- Băi nene ce dulap, exact ce ne trebuie pentru dressing...unde l-am mai văzut?
Răspunsul: IKEA
Dacă tot am dat peste ea de atâtea ori şi dacă, ce-i drept, majoritatea lucrurilor pentru casă le-am luat în ultima perioadă de acolo, am zis să fac şi puţină investigaţie: cum a ajuns să fie un brand atât de puternic? Numai preţurile accesibile majorităţii au făcut-o atât de puternică? Care a fost obiectul de mobilier produs prima oară?
Păi să le luăm pe rând.
Fondatorul IKEA se numeşte Ingvar Kamprad. A dat dovadă de spirit antreprenorial încă de tânăr, când a început să aducă chibrite în cantităţi mari de la Stockholm, pe care să le vânda ulterior vecinilor. În timp, afacerea s-a dezvoltat. Numele a fost ales uşor: IK+ iniţialele fondatorului, E de la numele oraşului părinţilor lui şi A de la satul în care a copilărit. În 1943 totul era pregătit.
Prima linie de produse nu conţinea mobilă ci produse foarte variate, de la stilouri pana la bijuterii. Pentru a-şi vinde produsele Ingvar a venit cu o soluţie inedită oentru vremea respectivă: un catalog de produse pe care le puteai comanda prin poştă. Soluţia transportului s-a rezolvat foarte repede şi simplu: camionul care transporta lapte livra şi produsele comandate.
Căutând în permanenţă metode noi pentru a se dezvolta, s-a gândit la noi produse pe care ar putea să le vândă: mobila fabricata in atelierele locale. Nu este nevoie să mai menţionez că ideea a avut succes astfel că in 1951 a fost publicat primul catalog de mobilier, care acum este tipărit în milioane de exemplare. Una dintre diferenţele notabile dintre atunci şi acum este faptul că la început, mobilierul nu era design propriu.
De unde ideea de a lăsa clientul să monteze mobilierul? Pură întâmplare: pentru ca un angajat să poată transporta mai bine o masă a dezansamblat-o. Banal, dar acest lucru a constituit baza filosofiei de corporaţie.
Încet, încet IKEA a căpătat dimensiuni considerabile ca apoi să înceapă "cotropirea": Oslo, Norvegia (1963), primul magazin deschis in Stockholm, Suedia (1965) – „Kungens Kurva” – inca cel mai mare magazin IKEA din lume, primul magazin in Copenhaga, Danemarca (1969).
În timp, pe lângă portofoliul de produse, s-a schimbat şi imaginea firmei. Dacă unele magazine vechi mai păstrează culorile iniţiale, roşu şi alb, majoritatea sunt acum albastru şi alb, pentru a induce şi perpetua spiritul Suedez.
Brandul a primit şi aprecieri dar şi critici.
IKEA în cuvintele lor: IKEA se considera un pionier al abordarilor specifice culturii de masa.
THEN
NOW
sursa:IqAds
Păi să vedem:
1. Găsirea unui restaurant;
2. Alte liste şi listuţe pentru nuntă. M-am apucat să refac dosarul pentru că, undeva, în timpul renovărilor, cumva, s-a rătăcit. Deci am luat totul de la început: listă invitaţi, calendar nuntă, tot tacamul;
3. Muncă la birou: evenimente, primit texte, făcut machete, materiale promoţionale, POSM... şi tot ce se mai poate;
4. Trebuie să începem să decorăm apartamentul...asta înseamnă ceva shopping în weekend :)
5. Încerc să pun în aplicare ideea mai veche cu Retro Advertising
Cu ce mi-aş dori să mă ocup?
1. Să plănuiesc deja luna de miere, nu nunta :)
2. Plimbări multe, acum, cât mai este frumos afară
3. Seri relaxente, filme bune, ceai fierbinte - de ele mai am parte în weekend-uri :)
4. Să fac munca de birou pentru mine...sau măcar pentru cineva care să aprecieze şi să nu ia totul ca şi cum i s-ar cuveni.
Primesc pe mail tot felul de articole de pe diferite site-ri. Astezi, unul mi-a atras atentia :
"Annie Leibovitz, cel mai cunoscut si totodata cel mai cautat fotograf contemporan, a fost aleasa de Lavazza sa produca cea de-a saptea editie a deja faimosului calendar. Annie a ales pentru fotografiile sale decoruri care se refera la nume mari din lumea artei, filmului si chiar a modei, folosind cu iscusinta influentele artistice si atmosferele supranaturale tipice ochiului sau patrunzator. Imaginile luate de Leibovitz, care se adauga la galeria extensiva de arta a fotografiilor din calendarele Lavazza, sunt lucrate intr-un stil teatral care defineste realitatea, cu umbre ale luminii din zori, reminiscenta a stilului Flemish, tipic acestui artist. Imaginile uimesc, incanta sau amuza. Un lucru e sigur: acestea au un impact direct si eficient si nu lasa privitorul indiferent."
Mai jos sunt cele care mi-au placut mie. Restul pe site-ul lor.
Via Envy
Astazi,21.10.2008, la ora 13.00 s-a incheiat Olimpiada Nationala a renovarii. Primii care au trecut linia de sosire au fost Alina si Andrei. Dupa o cursa lunga, care a durat aproape o luna, tot ce s-a planuit s-a realizat, ba chiar mai mult- motiv pentru care s-a si intarziat putin finish-ul.
Piedici au fost, ca la orice olimpiada: "Nu avem feronerie pentru usi"..."Hahahaha...pe asta o cumparati? Pai toata lumea se intoarce cu ea la magazin"...."De ce o mai vindeti?" Usa la baie se lasa, parchetul era plin de vopsea motiv pentru care l-am schimbat.
Reporter: In afara de tot ce am enumerat mai sus, au mai fot si alte greutati?"
Alina: "Daca stau bine sa mai gandsc, au fost mai multe, insa acum nu mai conteaza. Tot ce conteaza este produsul finit, de care suntem mandri. Andrei a rezistat cu stoicism mesterilor care s-au tot perindat prin apartament. Ce nu pot sa inteleg eu este de ce toti mesterii au impresia ca trebuie sa imparti treaba cu ei. Adica: noi scoatem plintele din camerele astea doua, insa diseara sotul sa le scoata pe cele din dormitor. In timp ce noi scoatem plinta, veniti dvs in spatele nostru sa maturati... Dar dc domnule? Dumneata iti imparti salariul cu mine? NU de asta ai venit aici?"
Este oficial: CASA ESTE RENOVATA :)
Dimineata,in drum spre serviciu, un evreu vede in statia de tramvai, un domn bine facut si foarte bine imbracat. Prezenta lui il intriga.
Un domn astfel imbracat nu se duce la serviciu la aceasta ora a diminetii;
Daca nu se duce, inseamna ca vine; de unde poate veni in zori de zi un domn astfel imbracat dect de la o dama; un domn bine vine de la o dama
bine;
La noi in cartier sunt trei dame bine: Natasa, care-i insa plecata la Leningrad, Rashela, dar de la ea vin chiar eu, si sotia mea. Sotia
mea are trei amanti: directorul ei (firesc), directorul meu (normal), si pe un oarecare domn Abramovici.
- Buna dimineata, domnule Abramovici!
- Buna dimineata. Dar de unde ma cunoasteti?
- Simpla deductie......
*via email
Cum ce?! Renovatul... Dis de dimineata, la ora 8:40 suna la sonerie.
-Saru`mana, Tudor sunt...
-Buna dimineata..da, intrati... Va asteptam.
In 2 timp si 3 miscari erau instalati la noi in apartament: unelte, materiale imprastiate prin toata camera, dar baietii lucrau. Am fost cu adevarat surprinsa, intr-un mod placut de aceasta data. Pe parcurs o sa va povestesc peripetiile( eu totusi sper ca nu va fi cazul, dar atunci, care ar mai fi farmecul unei renovari :) )
As vrea ca macar pentru o zi sa pot face schimb cu baietii de la creatie si sa fac eu toate mutrele lor si sa le explice ei clientilor de ce nu se poate face ceva ce, in fapt, se vede cu ochiul liber ca este posibil.
Very pissed off...
Ca de obicei, imi incep ziua de luni prin sortarea mailurilor. Evident dau si peste cel de la Daily Business care imi face un rezumat al celor mai citite articole ala saptamanii trecute.
Pe primul loc este
Cumparatorii de locuinte au devenit imuni la ofertele promotionale
Intamplator, in weekend chiar am vazut un reportaj, pe PRIMATV daca nu ma insel, de l aun targ de imobiliare. Trebuie sa recunosc faptul ca unele dintre machete erau, intr-adevar, foarte frumoase, aratu foarte bine, dar obisnuita cu tara noastra, tind sa cred ca "Afara-i vopsit gardul...", inauntru stim cu totii. Dar, evident, nu aceasta temere ii tine pe potentialii cumparatori departe de oferte, ci preturile, absolut exagerate. Trebuie sa fii foparte atent atunci cand semnezi contractul, sa vezi daca ai trase toate utilitatile, caci altfel va trebui sa mai cotizezi si pentru asta. In plus, nu este de ajuns ca platesti un sac de bani atunci cand achizitionezi apartamentul, dar apoi descoperi ca vei plati o suma uriasa de bani la intretinere, deoarece daca vrei lumina pe strada...te costa nene, la fel si un portar...dar nu oricat, ci in jur de 400 euro/luna.
Am vazut si eu o reclama acum o luna in Ciao!la niste apartamente langa lacul Floreasca si am sunat... Doamna foarte draguta, incepe sa imi povesteasca cum ca acest proiect este unic, ca vederea este superba, ca aparatamentele au un finisaj aparte, sunt doar in marmura, onix etc. si intr-un final, ajunge si la pret...Un apartament de 2 camere, de 70/80mp 576.000 euro+TVA....
Sa fim seriosi oameni buni, cu banii astia ne facem 3 case daca ne chinuim putin: una in Bucuresti, si 2 prin afara...
Weekend To do list
Publicat de Alina Etichete: "Distractii" de weekend, De dimineata, Little tiny bits, SeptembrieEste toamna, deci la noi trebuie sa se intample ceva,in materie de apartament. Anul trecut am petrecut cu instalatorul. De luni incepe nebunia: renovam apartamentul! Cei care au trecut prin asta, stiu la ce ma refer. Goleste camera, acopera tot ce nu poti muta...oooof, nu sunt destule materiale, ne intoarcem maine-si tu ai dulapul in pat, pentru ca nu s-au obosit sa il mute la loc inainte sa plece, motiv pentru care te vezi nevoita sa dormi in sufragerie, chiar daca acolo sunt toate lucrurile din camera a treia.
Asa imi imaginez ca va decurge treaba. Dar m-am hotarat sa pu piciorul in prag si sa fac ordine, inainte ca sa se intample toate acestea. Prin urmare...
TO DO:
-cumparat saci multi in care sa depozitam toate maruntisurile
-golit complet o camera din care sa se inceapa
-pus ceva pe parchet ca sa nu fim nevoiti sa il raschetam dupa toata treaba asta, pentru ca nu este nevoie...zic sa nu il aducem in acel stadiu
-de materiale ne ocupam luni...ciudat, ma vedeam facand mult mai multe...
Any thoughts?! Daca ati trecut prin asta, pls, share...
Este 4.04 pm. Sunt singura in birou, ascult, ca in fiecare zi, Radio Guerilla-la unica radio con cojones- si imi dau seama ca daca eu as avea cojones-metaforic vorbind, probabil ca nu as mai fi acum in fata calculatorului sa scriu acest post, pentru simplul motiv ca nu am ce face.
Este vineri, majoritatea au program special, pleaca mai devreme de la munca-oricum mai devreme decat noi, pentru ca noi incepe cel mai tarziu si in comparatie cu furnizorii si cu clientii. Daca as avea cojones, mi-as face bagajul, linistita, fara sa ma grabesc, ca si cum mi s-ar fi terminat programul si as pasi la fel de linistit spre Piata George Enescu unde ma asteapta cateva ore de plimbat printre oameni. Si ce daca incep abia la 6:30?! Sigur este cineva acolo care sa imi tina companie...si daca nu e, tot nu conteaza pentru ca oricum nu am mai zacut, pur si simplu, fara niciun scop, undeva.
4:11....tot nu mi-am facut curaj. Ciudat, nu as fi zis... Gata, termin ceaiul si plec...e cana mare, sigur mai dureaza cel putin jumatate de ora, deci, fiind la birou de la 9:30 si avand in vedere ca e vineri, consider ca 4:40(pana reusesc sa si strang si sa inchid tot pe aici) e o ora rezonabila...
Weekend placut
Da, mi-am pus un nou banner: Sustin Umbrela Verde...
NU pot sa cred ca sunt oameni care isi arunca ambalajele prin casa, depinde de camera in care termina de mancat. Prin urmare, de ce sa aruncam toate prostiile pe strada? Haideti oameni buni, ca nu mai e ca pe timpuri, cand gaseai cate 2 cosuri de gunoi intr-un cartier.
Nu este un efort prea mare si o faceti pentru voi si pentru cei care va sunt dragi. Eu am inceput prin a nu mai folosi pungile de plastic de la supermarket-uri.(recunosc ca momentan, mai uit uneori pungile de panza speciale pentru cumparaturi, dar incet incet o sa imi intre in reflex si asta pentru ca nici pungile de hartie pe care le promoveaza toti acum nu mi se par solutia potrivita cand toata lumea tipa ca taiem prea multi copacii si multe dintre nenorocirile care s-au intamplat au fost din cauza defrisarilor masive).
Voi cand incepeti?
De ceva vreme(de cand imi fac planuri de familie) sunt din ce in ce mai atenta la tot ceea ce este in jurul meu, in special la toata mizeria care ne inconjoara, atat mizeria cat si "mizeria". Mi-am expus de mai multe ori parerile despre majoritatea oamenilor care ma inconjoara, cu care intru in contact, despre reactiile pe care le primesti zi de zi in autobuze de la alti calatori, ba chiar si de la taximetristi. Sunt din ce in ce mai siderata si, cu parere de rau, mai scarbita de toate aceste lucruri.
Niciodata nu mi-au placut oamenii indiferenti, care nu au reactii decat intr-o problema care ii priveste strict pe ei. Aveti impresia ca asa vom reusi sa transformam tara asta astfel incat sa fie mai bine pentru copiii vostri, ai nostri?
In afara de copilarie, pe care mi-am petrecut-o la casa bunicilor, am stat la bloc. Si ieseam linistita afara si ma jucam in fata blocului, mama ma trimitea la piata fara sa aiba un gol imens in stomac. Acum, sincer, mie mi-ar fi frica sa imi las copilul sa faca aceleasi lucruri pentru ca totul a luat-o razna. Nu il mai poti lasa in fata blocului chiar daca nu ai iesire direct la strada, pentru ca sunt o gramada de smecheri cu masini fitoase care au impresia ca pot circula peste tot ca pe autostrada. Ca sa nu mai vorbesc de toti violatorii, vagabontii pedofilii etc pe care ii vedem zi de zi la stirile de la ora 5. Ma gandesc serios sa ma mut in alta tara...Si credeti-ma, nu sunt naiva sa cred ca prin alte parti nu s-ar intampla nimic si ar fi totul perfect, pentru ca fiecare padure, cu uscaturile ei, dar parca la noi s-au strans toate.
... a insemnat, timp de mai bine de 12 ani un nou inceput: un nou an la gradinita, de fiecare data in alta grupa, primul an de scoala, clasa a 5a-prima oara cand aveam un diriginte, liceul si dupa, admiterea la facultate. Cat de dor imi este de copilarie, de inocenta ei...
Septembrie este sinonim cu evolutie, cu o dezvoltare continua. Urasc luna septembrie pentru ca m-a fortat intotdeauna sa cresc, sa ma maturizez, sa tin piept si sa imi asum mai multe responsabilitati, sa pierd cate putin din acea inocenta pe care o vad de fiecare data pe 15 septembrie la toti piticii care pasesc timizi, impreuna cu parintii, spre prima zi de gradinita sau de scoala...
Acum, septembrie inseamna pregatirea pentru ceva proiecte de iarna, mai multe intalniri cu clientii, rapoarte peste rapoarte...lucruri serioase.
Daca cineva se intreaba ce se intampla, de ce activitatea asta redusa pe blog...well...ma pregatesc pt admitera la master. Dar, sincer nu asta ma impiedica sa mai postez cate ceva ci faptul ca in ultima vreme sunt absolut dezgustata de aproape tot ce se intampla. Parca nimeni nu mai stie sa zambeasca, te-ar omori pentru 5 lei ( aveti grija cu ce taxi mergeti-eu una nu mai iau nicio masina de la Leone si merg cu taxiul doar la comanda, nu-l mai iau din strada pentru ca se acopera unii pe altii, astfel incat daca ti se intampla ceva, "nu au cum sa afle cine a facut cursa respectiva"). Oamenii nu mai stiu sa se tina de cuvant, la job te-ar tine peste program si 3 ore daca ei nu au ce face acasa, numai asa, pentru ca vor si au impresia ca si pot.
Ieri mergand spre casa am vazut un cuplu care se certa in plina strada, ea tipa, el i-a tras una, ea a plecat, dar imediat cum el s-a dus dupa ea s-a intors, ca apoi sa o bruscheze iar, ea sa inceapa din nou sa tipe...pana au trecut de mine si nu i-am mai auzit. Ce s-a intamplat cu vorbitul? Nu mai putem decat daca tipam unii la altii? De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, la un moment dat suntem fortati sa tipam de la toate lucrarile care se fac pe fiecare strada, lucrari care provoaca un zgomot infernal, de nu te mai poti intelege cu nimeni si ramai cu o deformare pentru un timp.
Pe scurt, nu sunt intr-o stare foarte buna si nu vreau sa va stric buna dispozitie.
Ce ziceti de asta?
Nu as vrea sa fie ea bunica viitorilor mei copii....
Inevitabilul s-a produs oameni buni. Am devenit femeia perfecta. :) De 2 zile nu mai am glas. E groaznic sa racesti si mai ales vara. Transpiri cand ai febra dar si cand nu ai febra, te doare capul si de la caldura si de la boala si cate si mai cate.
Anyway, acesta este motivul pentru lipsa de articole pe blog de cand m-am intors din concediu. DAr imi voi reveni si o sa povestesc experienta bulgareasca, o sa postez si niste poze(daca mai gasesc si filmulete).
Dar pana atunci, dam cu sirop de patlagina si cu lamaie cu miere.
:))))))))))))) Incercati si voi.
 |
Esti 25% Emo.
|
Ce mod mai bun de a-mi reincepe povestirile pe blog dupa o vacanta bine meritata decat cu o leapsa primita de la Sandra.
Care sunt obsesiile mele. Pai sa le luam pe rand:
> Vazut minim un film pe saptamana
> De Ebay,desi nu am cumparat nimic pt mine de acolo, numai pt altii, dar imi place sa ma uit zilnic
> De "vacule"- expresia folosita mai nou de intreaga familie cand vine vorba de vaci si orice contine vaci, de la magneti de frigider pana la cani si alte prostioare de genul asta.
> Telefon-cred ca trebuia pus pe locul 1
> Nestea de fructe de padure- e de sezon
> Mai nou de niste bratari f frumoase, late, vazute in Bulgaria pe care voi incepe sa le caut si pe la noi cand se termina caldura
> Paharele de la terase care au urme pe ele...super scarbos
> Fructe de mare
> Ipocrizia- Nu pot intelege cum cineva poate depune un efort atat de mare ca in fata sa-ti zambeasca si apoi, pe la spate sa nu conteneasca in a te barfi.
> Ma obsedeaza faptul ca nu am incercat sa pastrez legatura cu nimeni din liceu(exceptie colega de banca) si faptul ca in facultate nu am reusit decat pe ultima suta de metri sa imi fac o prietena si 2-3 amici...viata asta
> Ah si poate cea mai mare obsesie si curiozitate in acelasi timp: cum unele persoane se plang non stop de faptul ca nu au bani si singurele lucruri pe care le platesc din salariul lor sunt propriile mofturi, dorinte etc. Adica nu au de platit intretinere, mancare, absolut nimic, pt ca stau cu ai lor. Chestia asta ma obsedeaza de 2 ani, pentru ca la cateva luni trebuie sa dau de cineva care sa serveasca replica asta si nu in sensul ca..domne, am spart tot...nu, in sensul..vai, dar nu stiu pe ce mi s-a dus salariul, de parca ar avea o groaza de cheltuieli pt casa...
Si cred ca ar mai fi cateva, insa acum, pe langa faptul ca sunt racita si ma doare f tare capul, mai am si o gramada de lucru pe la birou. Vizy, Alin,Suzi voi urmati...
Am vazut aseara cea mai tare farsa(sau nu) ever. Daca intrai pe www.jolliecatering.ro iti aparea frumos urmatorul text: "Satul de oamenii care se c*ca pe ei pentru 200 de euro. Proprietarul site-ului stie unde sa ma gaseasca". :)))
Am vrut sa postez link-ul, insa acum, cand am incercat sa intru, nu mai functiona.
Oricum, f tare mi se pare!
Pay up you people when you're supposed to!
Care sunt ultimele realizari ale Andreei Marin? Cat s-a mai vorbit despre noul album al Corinei?
Se pare ca, desi dispar din sfera profesionala, vedetele (viitoare sau actuale mamici, dupa caz), nu dispar din vizorul publicului. Daca la inceput papparazii ne informau ca vedeta este insarcinata, ca se intrezareste un mostenitor, in timp ce personalitatea vizata nega cu vehementa pana in momentul in care sarcina devenea vizibila, acum, sfatuite de specialistul lor in PR, isi dezvaluie singure rezultatul testului de sarcina.
De ce?
Pentru ca sunt constiente ca urmeaza o perioada in care nu isi vor mai putea desfasura activitatea profesionala din motive lesne de inteles, dar nu vor sa fie sterse din peisajul public, de aceea, ofera atatea detalii cat sa nu dispaar de pe piata: cum decurge sarcina, sexul copilului, cumparaturile facute la Milano, patul adus special pentru bebelus, precum si alte informatii pretioase. Mai nou, isi mai si filmeaza nasterea si o dau in direct la TV. Apoi, coplesite de emotii, spun cum se vor dedica in totalitate copilului, in special in primul an, dupa care, vor reveni in atentia publicului cu un nou album, cu o emisiune noua, cu un alt proiect.
Din cate stiu eu, sunt sute de femei care nasc in fiecare zi si carora nu li se mai acorda atata atentie. Sunt sute de femei care sunt nevoite sa se intoarca la munca la 3-4 luni dupa ce au nascut. Pe ele nimeni nu le mai baga in seama, de ele nu scrie nimeni cum ca ar face ceva impresionant. Cel mult vor spune ca sunt mame denaturate ca nu stau sa isi creasca copilul. Dar cele care isi exploateaza copilul prin faptul ca trebuie sa suporte zilnic camere de filmat in casa si prezenta unor oameni straini...ele cum sunt?
Nasterea unui copil este, intr-adevar un moment de bucurie, dar nu cred ca trebuie sa vada o tara inteaga cum vine el pe lume. Bucuria trebuie sa ti se citeasca in ochi, ea nu se masoara in aparitiile la TV sau in numeroasele articole care apar in presa.
Iubirea pe care i-o arati nu sta in jucariile scumpe pe care i le cumperi(de care oricum se plictiseste dupa 20 de min) ci in momentele petrecute alaturi de copilul tau, in felul in care ii zambesti si iti zambeste numai cand iti aude glasul, in weekendurile petrecute prin parc, in serile in care ii citesti povesti, in baita de seara, cand are colici sau pojar, cand s-a julit si il pansezi, cand ii oferi atentie.
Oare cate dintre persoanele publice fac macar 1/3 din toate aceste lucruri si cat % fac bonele?!
- De ce singurul orar pe care il respecta cei din institutiile publice este acela de inceput de program (nu deschid mai devreme nici macar cu 5 minute, poate sa fie coada cat China la ei la ghiseu, dar se grabesc sa inchida) ?
- De ce inca mai exista persoane mature care inca se comporta ca la liceu?
- De ce lumea nu mai stie sa prioritizeze?
- De ce prioritatile unui grup, in care lumea lucreaza pentru acelasi scop, nu coincid?
- De ce oamenii nu mai au cuvant?
Ma gandesc cu groaza la zilele ce vor urma, evident, pe motivul caldurii. Cand ploua, nu e ok, pentru ca daca fulgera putin mai tare ti se ard toate in casa (been there, done that, vineri, cand a fost ploicica aceea ce 20 de minute. Suficient cat sa ne lase fara calculator si Tv tot weekendul), cand e cald, exagerat de cald, iar nu e bine, pentru ca toata lumea da drumul la aerul conditionat pana se produce o pana de curent.
Dar, iata ca cineva s-a gandit si la asta si ne propune o solutie:
"Solutiile, in opinia specialistilor, vizeaza continuarea modernizarii retelelor, iar in zonele cu probleme, gasirea unor variante alternative de asigurare a consumului in perioadele de varf."
"... o alta solutie ce ar putea duce la eliminarea macar partial a problemelor din retea ar fi o reducere a consumului la strictul necesar."- pai cum domnule? sa stau fara aer conditionat si sa cad lata pe birou de caldura? Nu vreau sa imi amintesc cum vara trecuta stateam toti din firma intr-o singura camera unde nu batea soarele, cu aerul conditionat pornit si plecam pe radn, cate 5 minute la calculator (ca doar atat rezistam) sa verificam daca am primit ceva important si apoi ne intorceam transpirati de parca alergasem la cross.
Trist...sper sa nu fiu in Bucuresti cand vor fi toate codurile acelea...
Nu e "magna cum laude"...
Publicat de Alina Etichete: Anunturi, D'ale SNSPA-ului, Gen...Comunicare, Little tiny bits, Noutati... dar nici rau nu e. Am absolvit facultate si mai nou, de ieri seara sunt si licentiata.
"Stereotipuri in publicitate", nota 9.25
Vama Veche, here I come( peste 3 saptamani cand iau concediu :((( )
De mult nu am mai intalnit batranei care sa ma impresioneze. Astazi de dimineata unul mi-a inveselit ziua. Mergeam teleghidata spre statia de 135. In fata mea mergeau agale doua doamne de varsta a treia. Le-am zarit privirile cand s-au intors incet sa lase o masina sa treaca; nu erau deloc posomorate, ba, din contra, zambitoare. Ochii lor blanzi ar fi spus multe povesti daca ar fi avut cui.
Apoi am auzit o voce: "Domnisoarelor, haideti la cafea" si am distins o silueta a unui domn, trecut si el de prima tinerete, insa extrem de zglobiu, care a ajuns cu o repeziciune uimitoare in capatul celalalt al strazii.
Batranele au inceput sa rada si sa-si spuna una celeilalte: " Uite tu, ca ne mai vede cineva domnisoare!", " Da, dar a uitat ca eu nu mai am voie sa beau cafea!"
Schimbul de replici nu a fost nici pe departe unul gretos. Niciunul dintre ei nu iti provoca repulsie; domnul nu era nici pe departe pervers ca multi alti batrani pe care ii intalnim in statiile de autobuz si care nu se sfiesc sa adreseze comentarii de-a dreptul rusinoase, scarboase si cu un tupeu iesit din comun iar doamnele nu erau imbibate de regret ca nu mai sunt in fapt domnisoare de mult si ca nici nu vor mai fi.
Nu este cine stie ce, dar am ramas placut impresioanata de aceasta scena care nu a durat mai mult de un minut, avand in vedere toate ororile din jurul nostru: bataile care ies la sate chiar intre batrani, "vaduva neagra" care pana la 76 de ani si-a omorat cei 5 soti pe care i-a avut de-a lungul timpului si sa nu uitam batranii din autobuzele bucurestene, care de multe ori se comporta mai urat decat tinerii pe care ii blameaza.
Oh, da! Inca o poveste minunata. Nu se putea ca pe ultima suta, dupa toata nebunia cu sesiunea si examenele, sa nu se mai intample ceva la facultate care sa imi lase un gust amar. Sa incepem. Ajung frumos la facultate la 9:45 pentru a preda licenta. Toate taxele platite, poze facute, acte legalizate, copie dupa buletin si evident lucrarile in brate, impreuna cu cd-ul.
Nici nu pasesc bine pe poarta facultatii cand ma suna Ioana, care statea si tinea randul ( ca pe vremuri la paine sau lapte), si ma anunta ca avem nevoie si de un dosar plic(desi nu era afisat nicaieri acest lucru). M-am intors, am cumparat 3 (da, unul si pentru mama, ca doar nah, termina si ea masterul :) ). Fericita ca intr-un final voi termina, asez toate documentele in dosar si ma asez la coada.
Imi vine randul, doamna se uita tacticos in borderourile ei si ma anunta ca nu am nota trecuta la competenta lingvistica. :-o Panica mare.
"-Imposibil asa ceva, pentru ca am depus-o de o luna si...
- Domnisoara, nota nu exista si eu nu va pot accepta licenta in cazul acesta!
:-O...Pai si eu ce fac acum?!
- O asteptati pe doamna profesoara sa vina la facultate. O sunam noi acum, vine si vorbiti cu dansa"
Intre timp, cealalta doamna secretara, la telefon, cu doamna profesoara. Ii explica situatia si apoi se mai aude doar: Aha! Aha!...Da. Aha... Va asteptam. La revedere...
Deci?!
Doamna profesoara nu isi aminteste de dvs, dar vine spre facultate. Ajunge undeva in jur de ora 12 ( era ora 10) si a zis sa o asteptati...
11:00, patrulam pe holuri astemptand-o pe doamna profesoara
11:45, ma indrept spre cancelarie
12:15 rog secretarele sa mai sune sa vada ce se intampla.
"Nu putem sa o mai deranjam. A spus ca vine, asteptati."
Vine, vine, dar eu mai am si serviciu, imi e si foame....
Apoi, continua:
"-Puteti sa va lasati lucrarile la un coleg daca va grabiti.
-Sincer, cum as putea sa las pe altcineva sa o astepte pe doamna profesoara in locul meu? Cum as putea eu sa stau linistita daca nu vad ca se rezolva?
-Atunci asteptati....."
12:45, ajunge doamna profesoara. Intr-adevar, saraca, nu avea de unde sa ma stie, din moment ce an de an mi-am echivalat examenul si nu am trecut pe la engleza. Acum incepe alta distractie.
-Domnisoara, nu va gasesc diploma...Trebuie sa mergeti sa faceti alta copie si sa veniti sa o depuneti.
-Doamna, dar de 3 ani, in fiecare semestru, imi depun amarata asta de diploma. Chiar nu mai exista nicaieri in facultate?
-Ba da, in arhive.
-Pai si?
-Ah, e prea dificil de cautat.
Intr-un final, s-a rezolvat. M-a cautat in cataloagele vechi, a vazut ca mi-a echivalat an de an, si mi-a trecut nota. Dar a trebuit sa stau mai bine de 3 ore, in facultate, ca sa pot rezolva. Alti colegi mai aveau de platit ceva la taxe si au fost trimisi la casierie sa faca acest lucru.
Intrebarea mea: De ce nu s-a facut un fisier cu cei care nu au nota la competenta lingvistica si si-au echivalat si cu cei carora le-au mai ramas ceva bani de platit? De unde credeti ca putem sa mai scoatem pe loc 1 mil sau care o fi diferenta, in conditiile in care oricum, am platit si o taxa de licenta si licenta fizic, copertare, etc?
Ce ar fi daca ne-am organiza cum trebuie si nu am mai pierde atata vreme cu niste nimicuri?
Din pacate, inca o dovada ca facultatii nu prea ii pasa de studenti. Se cere respect, dar nu prea ni se acorda(cand vine vorba de organizare in special).
Oricum, multumesc doamnei profesoare ca macar dansa a inteles si mi-a incheiat situatia.
