Framantari

De ceva vreme(de cand imi fac planuri de familie) sunt din ce in ce mai atenta la tot ceea ce este in jurul meu, in special la toata mizeria care ne inconjoara, atat mizeria cat si "mizeria". Mi-am expus de mai multe ori parerile despre majoritatea oamenilor care ma inconjoara, cu care intru in contact, despre reactiile pe care le primesti zi de zi in autobuze de la alti calatori, ba chiar si de la taximetristi. Sunt din ce in ce mai siderata si, cu parere de rau, mai scarbita de toate aceste lucruri.
Niciodata nu mi-au placut oamenii indiferenti, care nu au reactii decat intr-o problema care ii priveste strict pe ei. Aveti impresia ca asa vom reusi sa transformam tara asta astfel incat sa fie mai bine pentru copiii vostri, ai nostri?
In afara de copilarie, pe care mi-am petrecut-o la casa bunicilor, am stat la bloc. Si ieseam linistita afara si ma jucam in fata blocului, mama ma trimitea la piata fara sa aiba un gol imens in stomac. Acum, sincer, mie mi-ar fi frica sa imi las copilul sa faca aceleasi lucruri pentru ca totul a luat-o razna. Nu il mai poti lasa in fata blocului chiar daca nu ai iesire direct la strada, pentru ca sunt o gramada de smecheri cu masini fitoase care au impresia ca pot circula peste tot ca pe autostrada. Ca sa nu mai vorbesc de toti violatorii, vagabontii pedofilii etc pe care ii vedem zi de zi la stirile de la ora 5. Ma gandesc serios sa ma mut in alta tara...Si credeti-ma, nu sunt naiva sa cred ca prin alte parti nu s-ar intampla nimic si ar fi totul perfect, pentru ca fiecare padure, cu uscaturile ei, dar parca la noi s-au strans toate.