Ieri am trait o experienta mai mult decat bizara. Din anumite motive, cu ceva vreme in urma m-am certat(este impropriu spus, pentru ca nu am discutat despre acest lucru, doar ca nu am mai vorbit deloc, eu nu am mai sunat, si nici ea) cu prietena mea cea mai buna. Daca nu ma insel, se intampla, acum aproape 2 luni, 2 luni jumatate. Nu are sens sa enumar motivele, nu acesta este scopul postului meu de acum. Dupa atata timp, ieri primesc mesaj de la ea si ajungem sa ne si intalnim la o cafea.
Recunosc ca mi-a lipsit in tot acest timp si ieri ma asteptam sa lamurim oarecum lucrurile, pentru ca era clar ca nu puteam lua totul de unde se incheiase, nu dupa atata vreme.
Si ne-am vazut. Si am discutat...ce? Nimic substantial. Am trait un sentiment foarte ciudat, nu as putea sa il denumesc. Cumva... ca m-am aflat langa o persoana cu care incercam sa ma imprietenesc, si totusi stiam multe despre ea si totusi parca nu reusea sa imi capteze atentia cum se intampla inainte si...nimic nu mai era la fel. Probabil ca nu va mai fi niciodata.
E trist cand se termina totul asa... E trist cand dupa atata vreme petrecuta impreuna, circumstantele, drumurile pe care le urmeaza fiecare dintre noi ne schimba atat de tare incat nu ne mai putem intelege unii pe altii, cand nu ne mai putem adapta si nu mai putem gasi un drum comun, pe care alta data nici nu trebuia sa ne chinuim sa il gasim pentru ca era acolo.
Acest post este in concordanta cu vremea de afara
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
:-(
hei, nu mai fi trista.Acum 4 ani dintr-o buna zi, brusc,nu i-am mai raspuns la telefon prietenei mele pentru ca aveam o depresie si pur si simplu nu mai puteam sa vorbesc cu nimeni. A durat 3 luni pana sa-i raspund la un mail si prima noastra intalnire a fost tot asa de ciudata. Din fericire am trecut peste. Cred ca si la voi se va rezolva :-) Sa ne spui daca e asa.
Nu stiu ce sa spun...Motivele pentru care noi nu am vorbit au fost mai mult decat o depresie. Era vorba de anumite lucruri pe care ea le facea si pe mine ma deranjau, ii spuneam, zicea ca am dreptate, si apoi le repeta(timp de o 2 luni aproape, facea caeleasi lucruri). Motiv pentru care evident ca mam gandit ca nu ii pasa de mine si de ce o rog, de ce ii spun, conteaza doar sa se simta ea bine...
Recunosc ca este posibil sa fi perceput si eu gresit situatia, dar atata timp cat ea nu mi-a oferit nicio explicatie, nu am cum sa gandesc altfel. Si timpul trece, nu iarta si probabil momentul in care voi primi explicatia va fi mult prea indepartat, prea multe se vor intampla probabil pana atunci, si nu cred ca se va putea recupera...
Si pana la urma, e ca la oamenii care intra in coma...dupa o perioada prea mare, raman cu sechele si se chinuie mai tare. Si o prietenie nu trebuie sa fie chinuitoare, asa-i?
Da, un prieten nu ar trebui sa faca ceva care te supara si mai ales sa insiste dupa ce i-ai zis ca te deranjeaza. Dar cred ca orice se poate rezolva daca vorbiti si poate citeste ce ai scris si intelege si ii pare rau. Eu una as citi blogul prietenei mele cele mai bune. Si nu m-ar rabda inima sa stiu ca e asa trista.
Voi de cat timp sunteti best friends?
Ah, asta e ceva ce am invatat la primul job :-)
Spune-mi ceva frumos despre prietena ta. Am aflat in mare de ce esti suparata, zi-mi acum despre un moment in care nu ai fi reusit fara ea,sau despre o zi care parea urata dar cumva a reusit sa o faca mai luminoasa.
Iar pe langa asta, imi pari destul de simpatica :-) cum sa nu tina la tine?
Suntem prieten din clasa a 10-a, deci sa tot fie 6 ani.
Momente frumoase au fost foarte multe. Plecam de la liceu, ne plimbam prin cismigiu si ajungeam apoi, in aceeasi zi la munte. Excursii la munte, ieri in oras, plans una pe umarul alteia la 12 noaptea, k a mers cu prietenul in club si dupa 5 min a trimis-o acasa ca avea treaba. Stat cu mine in casa cand plangeam zi lumina, intr-o perioada de care nu vreau sa imi aduc aminte. Au fost foarte multe...
Atunci pune mana pe telefon ca tot am citit ca esti mereu cu el in mana :-) si suna la ea si spune-i ca pentru plimbarile alea si momentele alea in care te-a sustinut, tu vrei sa o scoateti la capat.
Mergi direct la sursa problemei. poate o sa fi surprinsa placut :-)
M?
2 luni am facut asta, weekend de weekend si rezultatul il stii acum... Stiu ca poate par egoista acum si rea, sau mofturoasa, k nicicum nu e bine pt mine...dar nu mai pot sa fac tot eu pasul...
:-)))
Nu-mi pari mofturoasa.
De un prieten nu trebuie sa te rogi ca sa-ti fie prieten sau ca sa te inteleaga. Asta vine by default din clipa in care l-ai numit prieten.
Din pacate astfel de relatzii intre fete sunt destul de rare. Toate avem cate o buna prietena dar doar cateva avem una de ani si ani de zile.
Intrebare : prietena ta e singura sau nu foarte happy in relatia ei?
Sper ca daca asta nu a fost un motiv de "cearta" pe perioada liceului, sa nu fie acum, cand ne-am maturizat. Ar fi absurd.
Trimiteți un comentariu